De Tome de Souza
Era odată un tânăr bogat, cu frică de Dumnezeu, care s-a căsătorit cu o frumoasă tânără. Amândoi erau foarte fericiti, însă femeia, deși avea de toate, nu se simțea împlinită. Soțul său, care era bun la suflet, îi făcea toate mofturile pentru a o vedea fericită, dar ea era întotdeauna nemulțumită și nefericită. Așa că soțul a dus-o la cei mai buni medici și consilieri, a călătorit cu ea în diferite locații exotice din întreaga lume, dar nimic nu o putea schimba.
Într-o zi frumoasă, un predicator venise în vizită la parohie. Cu această ocazie, bărbatul și-a dus soția la preot pentru a primi binecuvântare și consiliere. Singurul lucru pe care l-a spus soția a fost acela că a comis un mare păcat în trecut, înainte de căsătorie, pentru care s-a mărturisit, dar fiind sigură că păcatul nu poate fi iertat. Înțelegându-i îngrijorarea, părintele i-a propus femeii să iasă cu el la o plimbare pe malul râului, în acea seară.
În timp ce se plimbau pe malurile râului, predicatorul a profitat de această ocazie spunându-i femeii să își imagineze că vorbește cu Dumnezeu și să Îi mărturisească Lui păcatele. Iar ca o penitență, Dumnezeu le cere să ridice o piatră echivalentă cu mărimea păcatului lor și să o arunce în mare. Predicatorul a luat o piatră mică, de mărimea păcatului său, și a aruncat-o în apă, cerându-i femeii să spună ceea ce a văzut în apă. Ea a răspuns că a auzit un plescăit domol, iar piatra s-a scufundat încet în apă.
Acum a fost rândul femeii să facă același lucru, iar predicatorul, știindu-i păcatul, a spus că o va ajuta să aleagă o piatră mare pe care ea să o arunce în rău. Ridicând piatra imensă, la fel cum a procedat și predicatorul, femeia a aruncat-o în apă. Încă o dată, predicatorul i-a adresat o întrebare femeii, cerându-i să descrie ceea ce a văzut. Și de data aceasta, răspunsul ei a fost același, doar că zgomotul apei a fost atât de intens, încât i-au udat pe amândoi, iar piatra s-a scufundat la fund, încet, liniștind undele apei.
Să păstrăm în minte experimentul pe care predicatorul l-a făcut cu femeia care a păcătuit: deși amândoi aveau pietre de mărimi diferite, acestea s-au scufundat în apă și nu au mai putut fi vizibile, restabilindu-se calmul apei.
Natura iertării lui Dumnezeu
Este ceea ce predicatorul a făcut-o pe femeie să înțeleagă. Odată ce Îi mărturisim lui Dumnezeu păcatele noastre, acestea sunt cu siguranță iertate și șterse, indiferent cât de mari sau grave ar fi fost ele. Așa cum estul și vestul nu se pot întâlni, în același mod ne iartă Dumnezeu păcatele, pentru a nu ne mai uita niciodată la ele. Odată ce femeia a înțeles acest principiu moral, schimbându-și modul de gândire, a experimentat o mare bucurie și fericire în căsnicia sa, putând să-și iubească soțul așa cum nu o mai făcuse înainte. Trebuie să ne păzim cuvântul rostit pentru a primi numai ceea ce dorim să avem, ceea ce este plăcut și curat înaintea lui Dumnezeu.
Așadar, stimați cititori, să reținem: în ciuda păcatele comise, bunătatea și dragostea infinită a Domnului nostru va șterge chiar și păcatele tale cele mai grave pentru totdeauna, odată ce îți mărturisești păcatele cu adevărat și cu toată inima înaintea Dumnezeu, lăsându-le în urma ta.
Material tradus cu permisiune de pe TurnBackToGod
