Dragii mei,
După 9 luni în care am locuit în Antsirabe, m-am mutat în Toliara, pe coasta de sud-vest. Căldură și ariditate, asta avem aici. Plouă foarte puțin. Dormim cu ventilatorul pornit pentru că și noaptea e cald. Totuși, datorită sezonului de cicloane, am avut parte de ploaie și de răcoare. Ciclonul Chedza a traversat Madagascarul în luna ianuarie, iar vântul și apa au distrus multe gospodării. Există zone în care plouă doar când trece un ciclon pe acolo, așa că până și o astfel de furtună lasă în urmă nu doar dezastru, ci și binecuvântare. În februarie, ciclonul Fundi s-a format în Canalul Mozambic și a trecut pe lângă noi fără să intre pe uscat. Niciodată nu am mai văzut o asemenea furtună și, pe măsură ce vedeam cum se adună apa în curte, mi-am amintit de anii trecuți când au fost inundații în România, m-am gandit la Cosmești și la Cârna. Fundi a adus ploaie oamenilor din sud care au mare nevoie de apă pentru agricultură.
În lunile ce au trecut am învățat că viața în Madagascar este mult mai flexibilă decât cea de acasă. Am avut planuri și călătorii pe care a trebuit să le modificăm și pe unele chiar să le anulăm. Vreau să vă povestesc despre una dintre călătorii pe care noi am considerat-o importantă, în special după opoziția pe care am întâmpinat-o. Ne-am propus să vizităm zona de nord-vest a țării pentru ca să învățăm despre oamenii care locuiesc acolo și despre limbile pe care le vorbesc. Este o zonă foarte întunecată spiritual în care sunt puțini creștini. Timp de două săptămâni, urma să călătorim în multe sate pentru ca să ne facem o idee despre limbile vorbite de ei, ca să știm cum să ne implicăm în traducerea Bibliei acolo. Cei mai mulți oameni din acele zone refuză să primească Biblia în limba oficială și îi amenință pe cei ce ar îndrăzni să le-o ducă. Barierele pe care le-am întâmpinat au fost de tot felul: nu am găsit bilete de avion pentru zilele de care aveam nevoie, când am decis să mergem cu mașina (călătorie de două zile), ne-am îmbolnavit, iar după ce în sfârșit am ajuns în capitală și am planificat primele zile ale călătoriei crezând că am depășit piedicile, elicopterul cu care trebuia să zburăm s-a defectat după ce deja decolasem, așa că ne-am întors la sol și nu am putut să continuăm călătoria. Însă nu am renunțat, ci am decis să mergem în unul din locurile stabilite, fiindcă deja ne aștepta cineva acolo. Călătoria noastră de două săptămâni a fost redusă la patru zile petrecute pe o insuliță unde am vorbit cu câțiva oameni, însă nici acolo nu am fost libere să facem tot ce ne-am propus din cauza vremii și a sănătății noastre. Ne bucurăm pentru ce am reușit să învățăm și vrem să ne întoarcem în acea zonă. Credem că doar cu ajutorul Duhului Sfânt poate fi croit un drum Cuvântului înspre acei oameni. De aceea, avem nevoie de ajutor în rugăciune. Acesta este motivul pentru care vă scriu: în Numele Domnului Isus vă rugăm să vă rugați pentru Madagascar.
În 16 februarie începem întâlnirile de lucru cu echipele de traducere. În prima săptămână una dintre echipe va efectua ultima verificare a Evangheliei după Luca, iar în următoarele două săptămâni vom avea exegeză pe Faptele Apostolilor cu 8 echipe de traducere. Este important ca oamenii să înțeleagă textele din Biblie pe care urmează să le traducă. Se întâmplă ca traducătorii, chiar și păstori, să nu înțeleagă Biblia în limba oficială, așa că nu reușesc să traducă în așa fel încât să transmită mesajul corect. Rugați-vă pentru noi în următoarele trei săptămâni.
Rugați-vă pentru siguranță, pentru fiecare zi cu provocările ei. Rugați-vă pentru sănătatea noastră și a participanților. Rugați-vă pentru entuziasm și interes din partea lor, rugați-vă să iubească frumusețea Cuvântului pe măsură ce înțeleg ce citesc.
Mai mult decât haine, mâncare și bani, ei au nevoie să crească în cunoașterea lui Cristos învățând unii de la alții, au nevoie de alți credincioși care să lupte pentru ei în rugăciune.
