Am ales un titlu sugestiv, şi totodată cu o oarecare nuanţă de subînţeles, pentru că ceea ce vreau să exprim în următoarele rânduri, sunt lucruri întru totul adevărate şi realităţi destul de grave ale unor zile trăite de noi ca şi creştini, zilele de azi sau zilele de pe urmă!
Trăim în comunităţi creştine, creştem în anumite biseric şi totuşi, vedem că taberele sunt în fiecare societate. Ȋn politică vedem lupta partidelor pentru funcţia înaltă, în oraşe sau comune mici vedem lupta pentru un primar bun, în grupuri de prieteni vedem tabere care pentru un scop anume se luptă între ele pentru a căştiga bătălia, şi din păcate lucrul acesta îl găsim şi în bisericile creştine ale zilelor de azi. Chiar dacă lupta aceasta nu este una mediatizată, sau nu este atât de bine vizibilă, totuşi este aşa de transparentă încât are un efect destul de mare. Pentru aceia care încă sunt fireşti în calea lor pe drumul mântuirii, asistăm la acele discuţii private pe care le numesc ei “părtăşii cu fraţii”.
Spunem noi de multe ori căci părtăşia cu fraţii este benefică, totuşi uităm să subliniem faptul că ea va fi benefică inimilor şi sufletelor noastre doar atunci când la acastă părtăşie va fi şi invitat Domnul Isus Hristos. Amploarea cu care se răspândeşte această părtăşie firească de multe ori, este devastaroare mai ales atunci când din părtăşia laolaltă cu fraţii, se transformă în aceea părtăşie “despre”fraţi, adică bârfa.
Am văzut de-a lungul timpului ce esect poate să aibă o vorbă spusă fără să fi vegheator, ce rol are acel grup de surori în vârstă din spatele bisericii care şoşotesc, acel grup de comitet care doreşte funcţie şi nu slujire, şi multe alte lucruri care au în spatele lor această “bârfă”.
Nu acuz o anumită categorie de oameni sau vârstă, pentru că în această comunitate şi în această lume toţi suntem predispuşi greselii şi a căderii în ispită, dar totuşi, spre conştientizarea unora trebuie de multe ori să vorbim dur, sau să spunem lucrurilor pe faţă pentru a le opri.
Părtăşia noastră poate deveni de multe ori o sentinţă care o spunem fiecare în dreptul nostru ori de câte ori scoatem cuvinte nefolositoare la adresa aproapelui nostru. Pe lângă faptul că nu-l respectăm pe aproapele nostru şi nu-l iubim, cădem în cursa celu rău de a aduce ponegrire, vorbire de rău, minciună poate, şi alte lucruri care se pot înşirui, toate acestea vorbind fără să ne dăm seama că de fapt scopul nostru ar fi fost altul decât cel care s-a transformat. Cuvântul lui Dumnezeu spune că cel care blesteamă, de blestem va avea parte! Dumnezeu să ne ferească să mai păcătuim, dacă modul nostru de viaţă până acuma a fost al celor scrise mai sus, şi mai mult decât atât, să ne cerem iertare ca Dumnezeu să ne izbăvească în continuare şi să ne aducă izbăvire!
Nu uitaţi, ori de câte ori vă adunaţi laolaltă pentru părtăşie, aduceţi laude la adresa lui Dumnezeu şi lăsaţi deoparte lucrurile lumeşti şi vătămătoare care v-ar putea aduce blestem în locul binecuvântării de la Dumnezeu!
Dumnezeu să ne ajute!
