De multe ori realizăm că avem mult până la perfecţiune și mulţi zic că e imposibil, dar e bine să rămânem așa? suntem oare destul de buni, de blânzi, de sfinţi doar pentru că “lumea e rea”? Oare nu ne-am săturat de propriile noastre scuze? Isus zicea “să fim desăvârșiţi cum Tatăl nostru e desăvârșit” (Matei 6).
Prima etapă în a rezolva orce problemă este să-ţi dai seama că ai o problemă. Dacă tu ești bine așa cum ești, nu vei dori să schimbi nimic la tine și nici Dumnezeu nu te va putea ajuta.
A doua etapă este să vezi ce zice Cuvântul lui Dumnezeu despre ce faci tu și să urâști păcatul din viaţa ta, să nu mai vrei să faci așa ceva, indiferent că e vorba de furtul unui pix, de copiat, de minţit…
Eu cred că o mare vină din cauza că nu experimentăm lucruri mari și o viaţă palpitantă, este că ne mulţumim cu păcatele iertate, cu cerul, cu mersul la biserică și ocazionala darnicie… nu vrem mai mult sau nu credem că se va putea face așa ceva in dreptul nostru: “Noi să vindecăm bolnavii? Noi să scoatem dracii? Noi să fim misionari?… chiar noi? Imposibil!”
Trebuie să înţlegem că Dumnezeu are pentru noi un plan minunat și palpitant pe care El ni-l descoperă și la care vrea să contribuim. “Sunt îndeajuns de bun” nu va aduce progres, ci mai degrabă regres.
Fâ-ţi o listă cu lucrurile pe care Duhul Sfânt ţi le descoperă că trebuie schimbate la tine și roagă-L pe Tata să te ajute să urăști acele lucruri și ca lista să fie aproape inexistentă, deși mereu este câte ceva de schimbat sau îmbunătăţit. Domnul să ne ajute pe toţi. Amin!
A lupta cu tine însuţi este cel mai greu război – a te învinge este cea mai frumoasă victorie. (Friedrich von Logau)
