De-a lungul vieții putem experimenta multe regrete. Unele de scurtă durată, iar altele care ne vor urmări mult timp. Pe unele le-am fi putut evita, prin evitarea grabei sau a reacțiilor necontrolate. Acestea se află sub imperiul expresiei „dacă nu aș fi…”, precum:
– dacă nu aș fi spus acele cuvinte pe care mai târziu le-am regretat;
– dacă nu aș fi făcut acele lucruri de care acum îmi pare rău;
– dacă nu aș fi luat acea decizie care avea să-mi schimbe viitorul;
– dacă nu aș fi mers în acel loc sau dacă nu aș fi întâlnit acele persoane.
Alte regrete se datorează reacțiilor întârziate, nepăsării, lenei, lașității și implică o serie de amânări, sub expresia “dacă aș fi…”, precum:
– dacă aș fi vorbit la timpul potrivit acelui om;
– dacă aș fi învățat la acel examen;
– dacă aș fi făcut acea faptă bună;
– dacă aș fi luat acea decizie mai devreme;
– dacă aș fi mers la acea întâlnire.
Ca în regretele cotidiene, și în viața de credință, regretele pot fi asemănătoare și cu urmări atât de neplăcute. De pildă, regretul că nu am investit din timpul și energia noastră în oamenii pe care Dumnezeu ni i-a lăsat aproape cu un scop, când am fi putut să o facem. Există un prea târziu al regretelor, atunci când nu se mai poate face nimic.
În pilda cu Lazăr și bogatul, vedem regretul omului bogat și dorința de a-și scăpa frații de pedeapsa veșnică. Dar era prea târziu…
Iuda, vânzătorul, s-a căit de faptele sale, dar prea târziu pentru a mai schimba ceva…
Regretul pentru un păcat săvârșit poate aduce iertarea, dar consecințele lui vor lăsa urme adânci. Regele David regretă momentul de cădere în păcat, dar prea târziu pentru a evita urmările dezastruoase din viața sa și a familiei sale.
De aceea trebuie astăzi luate măsuri pentru a evita regretele din viitor, care se pot repeta. Învață din ele, repară ce se poate și ia decizia să schimbi ceva.
Poți regreta și lucruri pe care le-ai făcut, dar și lucruri pe care nu le-ai făcut. Cât încă mai ai suflare, poți lua decizii și poți face lucruri pentru care să nu existe loc de regrete ulterior. O viață împlinită poate fi doar o viață trăită sub ascultare de învățăturile lăsate de Dumnezeu. Orice abatere de la ea va duce la regrete.
Ce să nu regreți? Să nu regreți un bine făcut cuiva, chiar dacă va fi răsplătit cu rău. Să nu regreți o vorbă bună pe care ai spus-o, chiar dacă nu-ți va fi întoarsă. Să nu regreți un cuvânt din Scriptură împărtășit, chiar dacă va fi poate disprețuit pe moment. Să nu regreți timpul tău investit într-o persoană despre care crezi că nu a meritat.
Pune-ți încrederea în Dumnezeu și nu vei regreta niciodată.
Iar la final de viață, dacă va fi să ai totuși vreun regret, să fie acela că nu ai fi putut face mai mult pentru ceilalți, după ce ai încercat tot ce depindea de tine.
Simona Mihaescu
