A fi sau a nu fi?

0
194

a-fi-sau-a-nu-fiSă presupunem că astronauţii americani când au mers pe lună au găsit acolo un ceas. Se putea face două presupuneri cu privire la originea ceasului găsit:

1. Ceasul a ajuns pe lună datorită faptului că mai înainte au fost pe acolo constructorii lui şi l-au lăsat pe lună.

2. Ceasul n-a fost adus de nimeni acolo şi el a evoluat singur, din îngrămădirea prafului lunar, sub influenţa radiaţiilor solare, cosmice, etc.

Care dintre aceste două presupuneri vi se pare a fi adevărată? „Desigur că prima”, veţi zice. Şi totuşi, pentru marea majoritate a „oamenilor de ştiinţă” de azi, prima variantă le-ar părea un mit, o fantasmagonie religioasă, pe când a doua, cea cu evoluţia, este cea cu adevărat ştiinţifică. Aşa procedează ei în ceea ce-l priveşte pe om, spunând că el(omul) a evoluat la întâmplare pe pământ. Şi când te gândeşti la mecanismul unui ceas şi la minunăţia construcţiei corpului omenesc (ca să nu mai vorbim de spiritul şi sufletul lui)!…

Să ne mai gândim încă la două consecinţe ale acestor fapte:

1. Dacă ceasul a evoluat la întâmplare pe lună, eu îl pot lua, pot face ce vreau cu el, neavând a da socoteală nimănui.

2. Dar dacă ceasul aparţine cuiva, dacă are un creator, eu trebuie să restitui ceasul propietarului lui.

Tot astfel: dacă omul a evoluat la întâmplare pe pământ, eu pot trăi oricum. De fapt, evoluţioniştii sunt cei certaţi cu morala, cei care nu vor să-şi mai facă nici un proces de conştiinţă. „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”, este zicala lor. Dar dacă omul a fost făcut de un Creator, eu va trebui să „trăiesc ca în timpul zilei”,  să mă comport în aşa fel, încât să mă pot prezenta cândva în mod onorabil în faţa Creatorului.

Calea spre cer în 1000 de ilustraţii, Timotei Pop

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.