Duhul Sfânt este Cel ce ne convinge de păcat şi ne face mai sensibili la lucrurile sfinte şi la inima de Tată a lui Dumnezeu. Iar atunci când eşti convins de păcat te mărturiseşti lui Dumnezeu, iar El te iartă.
Ei bine, problema este că nu simţi iertarea Lui, şi că doreşti să te pedepseşti pe tine însuşi, că te simţi frustrat şi nu plin de pace. Eşti încă apăsat şi te gândeşti la cât de rău eşti, cât de urât ai păcătuit, în loc să te bucuri că ai fost iertat, să te simţi eliberat… eşti încă plin de vinovăţie şi autocondamnare. Dar de ce? Încearcă să te ierţi şi tu. Ştiu că sunt gânduri rele care îţi vin în minte uneori, care îţi amintesc cât de nenorocit ai fost şi câte tâmpenii ai putut face. E normal să-ţi pară rău de a fost, dar nu mai are sens să te tot amărăşti din cauza trecutului. Nu cere iertarea pe care nu vrei s-o primeşti, iar dacă vrei să o primeşti, primeşte-o, crede-o.
Isus nu a murit pentru tine degeaba, ca şi tu să fii pedepsit pentru păcatele tale. El le-a luat asupra Lui pe toate. Am auzit odată că neiertarea de sine, atunci când Dumnezeu te iartă, este idolatrie.. atunci când tu te pui mai presus de ce face Dumnezeu deoarece crezi că tu nu meriţi iertare…
Încetează să te amăgeşti şi crede că Dumnezeu este credincios şi drept să te ierte atunci când Îi ceri asta. Iar a-ţi cere iertare nu înseamnă a spune că îţi pare rău, cât este să mărturiseşti că păcatul tău este greşit şi că meriţi pedeapsă pentru el.
Şi nu uita că ietarea de sine e foarte importantă. Deşi se pare că e cel mai greu ne iertăm pe noi înşine. Dar se merită. Cere putere de la Dumnezeu şi vei reuşi.
Fiţi binecuvântaţi!
