Devotionale

Nădejdea, credinţa, dragostea şi pacea

NădejdeaPatru lumănări ardeau pe masă. Era aşa de linişte, încât se putea auzi ce „vorbesc”. Prima lumânare suspină: „Eu mă numesc pacea, dar oamenii nu mă doresc!”, iar lumina ei se stinse în următoarea clipă. Cea de a doua lumânare spuse: „Eu mă numesc credinţa, dar oamenii nu mai doresc să ştie nimic despre Dumnezeu”. O adiere de vânt stinse şi lumina acesteia. A treia lumânare spuse tristă: „Eu mă numesc dragostea, dar oamenii se gândesc doar la ei însişi şi nu la alţii”. O ultimă licărire şi se stinse şi aceasta. Un copil veni în cameră şi văzu lumânările stinse şi începu să plângă.

„Nu-ţi fie frică”, spuse cea de a patra lumânare. „Eu mă numesc nădejdea, şi atât timp cât ard, putem aprinde din nou lumânârile: dragostea, credinţa şi pacea!”

Relatarea povestită mai sus, cred că se aseamănă şi se aplică foarte bine în vieţile creştinilor. Purtăm poveri deseori, suntem manipulaţi de oameni în diferite feluri şi diferite concepţii care ne fac să ne pierdem pacea din căminul nostrum, credinţa în Dumnezeu şi dragostea pentru oamenii care ne sunt alături în fiecare zi.

Nădejdea, aceea făgăduinţă pe care ne-o dă Dumnezeu, putem afirma că ne este harul lui Dumnezeu revărsat pentru noi, păcătoşii, care avem nevoie de iertare.

Dacă simţi că pacea, credinţa şi dragostea, luminile care îţi alinau sufletul s-au stins, verifică şi vezi dacă totuşi ai găsit o lumină pâlpâind a “lumânării” nădejdea. Prinde-o bine şi vei putea recâştiga ce ai pierdut!

Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button