Editoriale

Gustul amar al dezamăgirii

Mereu suntem tentaţi să ne dorim ce nu avem. Purtăm în suflet visuri şi iluzii deşarte. Ne dorim adesea imposibilul. Vrem mereu acel ceva. Inexistent. Şi, de aşa de multe ori, făcând lucrurile acestea, am rămas dezamagiţi… Iar când ajungem la un punct, la o răscruce, suntem gata să renunţăm.

 Dacă nu ne împlinim scopul, suntem cuprinşi de dezamăgire, disperare şi frică. Şi ne afundăm. Tot mai jos. Când durerea se mai domoleşte, începem din nou să facem aceleaşi lucruri. Şi din nou ne afundăm. Mai tare. Şi mă întreb: până când vom fi dispuşi să reluam acelaşi joc mereu, mereu? Până când ne vom susţine motivele noastre egoiste şi atitudinea bizară? Visurile noastre imposibil de împlinit şi dorinţele încăpăţânate după lucruri pe care nici măcar nu le meritam? Până când vom fi disponibili să gustăm mereu şi mereu dezamagirea? Nu ne-am săturat de gustul ei aşa amar?
Dacă am fi câtuşi de puţin realişti, am vedea că putem avea ceea ce ne dorim. Dacă ne dorim ceea ce trebuie. Visurile pot deveni realitate. Dacă ştim să visăm. Putem fi mult mai fericiţi doar stabilind lucrurile pe care ni le dorim cu adevarat, şi merită să le dorim.
E greu să privim uneori la noi şi să vedem că nu am ajuns nicăieri. Dar făcând aceasta, gasim mai multe motive de a lupta.
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button