2. Era conştiinţei (1500 ani)
Dacă în era inconştienţei omul nu ştia ce este rău pentru ca păcatul nu era încă în lume atunci era conştienţiei este era în care oamenii cunoşteau ce înseamnă rău şi bine. Ce este important de observant este faptul că măcar că omul are conştiinţă de bine şi rău, omul nu avea putere să facă binele ci numai răul. Rasa umană a început să se strice din punct de vedere moral. Pământul era plin de violenţă şi Dumnezeu a văzut acesta şi a spus: “Duhul Meu nu va rămânea pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă” (Gen 6:3). În urma acestei constatări Dumnezeu a luat o decizie prin care rasa umană să fie ştearsă de pe pământ datorită răutăţii ei. Cartea Geneza înregistreză un pasaj care nu face altceva decât să arate repulsia lui Dumnezeu faţă de păcat, ba chiar şi mai mult judecata lui şi a celor care au păcătuit: “Domnul a văzut ca răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului ca a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău ca i-am făcut.” (Gen 6: 5-7)
Noe a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu căci era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui Dumnezeu i-a poruncit să facă o corabie prin care avea să salveze familia lui Noe şi o specie din fiecare vieţuitoare iar lumea să fie judecată datorită răutăţii ei prin potop.
3. Era guvernării umane
În această eră Dumnezeu a dat porunca pedepsei capitale: “Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui” (Gen 9:6). În această eră Nimrod a jucat un rol important. Biblia spune că Nimrod era un “viteaz vânător înaintea Domnului” (Generza 10:9) dar se pare că Nimrod nu era numai un vânător de animale dar şi de oameni. El a fost cel care a construit cetatea Babel vrând ca toţi oamenii să fie într-un singur loc, măcar că Dumnezeu a dat poruncă şi deşcendenţilor lui “creste-ţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.” (Gen 9:1). Nimrod, ca şi oamenii din vremea lui, s-au răzvătit împotriva acestei porunci prin contruirea cetăţii Babel şi Dumnezeu i-a judecat prin faptul că le-a încurcat limba “ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. Şi Dumnezeu i-a împrăştiat pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea” (Gen 11:8).
