Învață-ne să ne rugăm, prin Duhul Sfânt să-Ți cerem
Ca voia Ta să se-mplinească, și nicidecum să nu ne temem
Când cererile noastre lipsite-adesea de speranță
Le-aducem înaintea Ta cu mult prea mare cutezanță.
Învață-ne să ne rugăm, să nu-Ți cerem doar lucruri care
Vor pieri odată cu a lor întrebuințare;
Ci să venim plini de căință, înțelegându-ne micimea,
Nevoia de a fi iertați, recunoscându-Ți slava și mărimea.
Învață-ne să ne rugăm plini de recunoștință,
Cu sufletul mulțumitor, cu sârg și cu credință;
Să ne smerim în rugăciune, să nu ne comparăm cu cei
Ce au căzut de la credință, cum că am fi mai buni ca ei.
Învață-ne să ne rugăm, nu doar să-Ți cerem tot mereu
Ca și cum ai fi slujitorul, iar noi am fi vreun dumnezeu;
Să ne supunem cu respect în rugăciune și trăire,
Să acceptăm că-i voia Ta și când nu ne ies planurile.
Învață-ne să ne rugăm, să căpătăm o minte înțeleaptă,
Cu cât înaintăm domol pe-a vieții scurtă treaptă.
Când drumul ni se pare greu să nu ne îndoim niciun moment
De dragostea-Ți de Dumnezeu care-a rămas cu noi până-n prezent.
