Când Dumnezeu îţi dă trecere…

Zilele trecute mi-a fost dat să trăiesc o minune. Nu ştiu la ce vă gândiţi sau la ce vă aşteptaţi, însă pentru mine a fost o minune de la Dumnezeu.

Împreună cu un frate şi o soră ne căutam un apartament pentru închiriat. Nu ştiu de ce, însă e foarte greu să găseşti chirie. În ziar sau pe site-uri care se ocupă cu aşa ceva abia găseşti câte unul sau două. Am început să devin nerăbdătoare şi stresată. Mă rugam ca Dumnezeu să pregătescă ceva care să fie o binecuvântare pentru noi.

În fine, într-o zi mi-a spus cineva despre un apartament care mi se părea convenabil. Însă, pentru că erau foarte multe persoane interesate, proprietarul a fixat o zi în care să vină toţi cei interesaţi.

Venise şi ziua, şi împreună cu ai mei am mers să vedem apartamentul. Întâlnirea era la 5:15. Cred că am ajuns cu vreo câteva minute înainte si am fost uimiţi să vedem că în apartament deja erau doua persoane ce îl analizau, iar două aşteptau la uşă. Am rămas uimiţi şi totodată dezamăgiţi. Am spus: „cum să-l primim noi când sunt atâţia interesaţi?” Chiar seara îi scriam mamei mele că doar printr-o minune vom putea primi acel apartament.

Aşa, deci am aşteptat până ne-a venit rândul şi am intrat. Eram deja… lipsiţi de orice speranţă. Apartamentul arăta bine şi era aproape de centru, ceea ce îmi dorisem mult, ca să nu depind mereu de maşină. Însă eram prea îndrăzneţi să visăm. Toate întrebările şi curiozităţile mi s-au topit înainte de a le rosti.

Ne-a trecut pe o listă cum că suntem interesaţi, şi chiar în acelaşi timp au intrat două persoane interesate de parcă noi nici nu eram. Proprietarul s-a întors spre noi şi ne-a întrebat: cine va locui aici? Si eu i-am spus că noi trei. Dar una din cele ce intraseră a spus: ”nu, noi vom locui!” M-am simţit prost însă n-am zis nimic. Ştiam că avem puţine şanse, sau chiar deloc, dat fiind că toţi au venit câte doi, iar apartamentul era de 2 camere.

Am plecat şi urma să primim răspunsul peste o zi sau două. În timpul acesta m-am rugat şi am spus:  Doamne, dacă este voia Ta, lucrează Tu în aşa fel încât să-l primim. Prima zi s-a scurs fără niciun răspuns. Cumnatul meu l-a sunat şi a descoperit că îl cunoaşte pe tatăl proprietarului.

A treia zi abia spre seară telefonul mi-a sunat. Era proprietarul. Nu-mi venea să cred. Mi-a spus că dacă vrem, putem să închiriem apartamentul noi. Nu-mi venea să cred cum Dumnezeu ne-a dat trecere în faţa acestui om! Dumnezeu nostru e minunat! Mi-a fost greu să cred că e posibil asta, însă Dumnezeu a făcut mai mult decât am gândit!

Dragul meu cititor, poate treci şi tu printr-o perioadă mai dificilă şi ţi se par multe lucruri imposibile. Însă nu înceta să crezi! Dumnezeu care îngăduie să treci prin greu, are şi rezolvare! Dar El aşteaptă ca tu să îndrăzneşti, iar El e gata să te asculte!