Cei care au copii mici, sau aceia care au fraţi ori trăiesc prin preajma unor copii mici, ştiu foarte bine comportamentul acestora şi “căzăturile” pe care aproape zilnic le au cei mici, mai ales în locurile de joacă. Copilul cade, se ridică, începe să râdă, şi îşi continuă ocupaţia sau jocul din care a fost înterupt. Cele patru acţiuni folosite de un copil în acest “process”, cred că sunt un reper şi bune de aplicat şi în viaţa spiritual a creştinilor în moment de cumpănă ale vieţii lor.
Haideţi, în continuare să urmărim cele patru etape care evoluează şi cum trebuie aplicate în viaţa spirituală: Cazi -> Te ridici -> Râzi -> Mergi mai departe.
- Cazi: Suntem fire păcătoasă şi nu de puţine ori ni se întâmplă să alunecăm în partea opusă, începem să călcăm pe teritoriile interzise, începem să mergem pe calea cea strâmbă sau deviem puţin de la calea cea dreaptă, însă acest lucru nu trebuie să continue, deoarece ar fi bine să ne amintim că avem un Dumnezeu mare, Un Salvator care a murit pentru noi, ca să putem avea viaţa veşnică, şi să putem ajunge în Ȋmpărăţia Sa.
- Te ridici: Duhul Sfânt şi puterea lui Dumnezeu care locuieşte în noi, ne face sensibili de problema în care am intrat. Venind în rugăciune înaintea Lui, El este “credincios şi drept” şi are puterea de a ne ridica din starea în care suntem. Solomon spune despre copii lui Dumnezeu în Proverbe capitolul 24 cu versetul 16 următoarele: “Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire”. Dumnezeu care este sus în ceruri, îţi va da mâna de salvare dacă tu cauţi ajutorul din partea Lui.
- Râzi: Asemenea unui copil, după ce se ridică (cu toate că uneori este si rănit), începe să râdă. Ar trebui ca inima noastră să fie veselă după ce Dumnezeu te-a eliberat, după ce Dumnezeu te-a ridicat din căzătura ta. Bucură-te şi râzi, fi fericit şi veseleşte-te pentru că Dumnezeu în bunătatea şi îndurarea Sa, te-a pus din nou cu piciorul pe stâncă.
- Mergi mai departe: Nu te opri doar la faptul că Dumnezeu te-a ridicat de jos. Continuă din nou ceea ce ai început, du la bun sfârşit. Nu da înapoi de la lucrarea lui Dumnezeu pe care El ţi-a încredinţat-o poate înainte de “căzătura” ta. Chiar dacă drumul e mai greu, povara e mai mare şi responsabilitatea creşte, încearcă şi chiar foloseşte-ţi toate forţele pentru a putea continua călătoria de pribeag prin astă lume.
Nu uita, la capătul alergării tale te aşteaptă o cunună veşnică în Ȋmpărăţia lui Dumnezeu! Ai căzut? Nu uita să te şi ridici de jos!
