O tânără primise în dar de la cineva o carte de poezii. Curioasă fiind, ea începuse să citească şi să tot citească până când a realizat că nu e încântată de ceea ce citeşte. Nu îi plăcea. Cuvintele, versurile pentru ea erau ceva neinteresant, nesemnificativ. Aşa că ea a aruncat la o parte această carte.
Mai târziu, această tânără se întâlnise cu un băiat. Zilele treceau şi ea se îndrăgostea tot mai mult de acest tânăr. Nu peste puţin timp aflase că acest bâiat scire poezii, ba chiar are o carte de poezii publicată. Spre mirarea ei, cartea aceea nesemnificativă pe care ea o aruncase, era scrisă de el.
Acum, ea luase din nou cartea de poezii, şi de această dată, a găsit că tot ce era scris, pentru ea semnifica o mare importanţă. Poeziile acum erau mai interesante, mai frumoase. Chiar cele mai frumoase poezii citite vreodată de ea.
Această schimbare cum se explică? Poeziile erau tot acele poezii seci şi nesemnificative ca înainte, însă schimbarea era în ea, nu în poezii. Ea acum îl cunoscuse pe autor, şi când citea se gândea la el.
Spui că vezi Biblia ca ceva sec şi de nepriceput? Spui că e plictisitor, nu-i aşa? Cum pot unii sta ore în şir cu ea în faţa şi gustând ca din ceva care schimbă, care arată frumosul? Acestea sunt Cuvintele Celui care dă viaţă. Cuvântul Lui este îndeajuns! Încearcă, el poate schimba, străpunge, cerceta! El poate da viaţă!
