Ducem cu noi o cantitate uriașă de suferință, însă un simplu eveniment care ne scoate din echilibrul nostru interior ne poate zăpăci pentru tot restul vieții. O perioadă am lucrat cu oamenii fără adăpost și am observat comportamentul lor absolut normal și logic în toate domeniile vieții, cu excepția zonei de traumă. Nu puteau accepta o tragedie, se considerau nedreptățiți și credeau că Dumnezeu e de vină sau viața în general. Se blocau acolo și refuzau realitatea.
Dacă o acceptau, începeau răzvrătirea împotriva societății sau a standardelor morale, la fel ca reacția unor copii mici, supărați, atunci când își iau jucăriile și pleacă. Ceilalți oameni, care au adăpost, se spală, merg la muncă și sunt integrați în societate se comportă în traumă identic. Intensitatea traumei diferă, iar faptul că își pot ascunde rănile e totul. Uneori un cuvânt urât în plus e diferența dintre viața în societate și cea în canal. Omul nu poate îndura insulte la nesfârșit și la un moment dat cedează, se transformă în victimă sau călău ori o combinație a lor în funcție de timp, loc și persoane.
Trauma ne distruge echilibrul interior, persoana interioară, valorile și credințele. Trauma a fost examen de an la noi la facultate, am citit despre ea până mi-a ieșit pe nas. Până am înțeles că e o formă normală de viață.
Te doare în cot de ce zice și face un străin, dar când un om drag face aceleași lucruri îți pocnește un vas de sânge în creier iar trădarea lui te anihilează și te doboară. Învață managementul traumei ca să îți poți continua viața sănătos; sănătos la cap.
Abia în adâncul suferinței trădării și pierderii sufletului tău poți înțelege cuvintele Mântuitorului: „Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”.
Înțelege că nu de teologie sau vreun cult anume e vorba aici, e vorba de însuși Dumnezeu: „Cine își va păstra viața o va pierde; și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga”. Trebuie să te detașezi de valorile acestei lumi pentru că ele se vor dărâma și tu te vei prăbuși odată cu ele. Dar nimic nu te va dărâma vreodată dacă tot ce ai tu este Dumnezeu, iar celelalte lucruri doar de la El. Atunci nu mai poți pierde nimic și vei fi liniștit.
