Devotionale

Aproapele nostru

„Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: <<Şi cine este aproapele meu?>>” Luca 10:29

Învăţătorul Legii din pilda „Samariteanului milostiv” cunoştea toate exigenţele Legii, dar un lucru îl neliniştea: problema aproapelui. Cunoştiinţa sa îl acuza că nu a lucrat potrivit poruncii. Astfel L-a întrebat pe Isus: „şi cine este aproapele meu?”

Învăţătorul Legii a căutat să se îndreptăţească; desigur, el a putut afirma că a iubit anumite persoane, pe care le-a socotit că sunt aproapele său. Dar să considere pe oricine ca fiind „aproapele” şi să-l iubească în acelaşi timp ca pe el însuşi?

Cu ajutorul pildei, pe care Domnul i-o prezintă, a învăţat că harul – a cărei expresie era El Însuşi – numeşte „aproapele” pe toţi sărmanii nenorociţi care au nevoie de ajutor. Contrar Legii, care pretindea de la ei iubirea, pe care, de fapt, nu puteau să o manifeste, Isus a venit să-i iubească. În bucuria acestei iubiri, şi oamenii Îl puteau iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele lor, deoarece aveau viaţa veşnică dăruită fără plată, prin credinţa în Mântuitorul. Toţi oamenii care L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor au primit viaţa veşnică: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică” (Ioan 3:36). Această viaţă din Dumnezeu dă credinciosului posibilitatea să-şi iubească aproapele.

Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button