Sfințește-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul (Ioan 17:17)
„Cuvântul” la care face referire versetul amintit se mai numește și „Biblia” sau „Sfânta Scriptură”, iar textul nu lasă loc de interpretări. Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de-a aduce sfințenie în viața creștinului, punct. Nu citești Scriptura, nu vei ajunge la sfințenia cerută de Dumnezeu ci vei bâjbâi în creștinismul tău. Când Biblia face referire la sfințenie, nu se referă niciodată la sfinții pictați pe pereți sau în icoane, ci la credincioșii vii care caută să trăiască, intenționează și se străduiesc să trăiască fiecare clipă a existenței lor în ascultare de Dumnezeu, asta înseamnă să fii sfânt.
Sfințenia nu e o stare de neatins, dar nici nu înseamnă că sfinții lui Dumnezeu nu greșesc niciodată. Îți dau un exemplu din Biblie: în Galateni 2:11-14 Pavel îl ia la rost pe Chifa pentru că era de osândit fiindcă nu umblase drept după adevărul Evangheliei; ba chiar e acuzat că trăiește ca neamurile, astfel că, prin puterea exemplului lui, mai atrase după dânsul, în lanțul fățărniciei, câțiva iudei și inclusiv pe Barnaba. Mustrarea pe care i-o face Pavel lui Chifa are loc în mod public, de față cu toți cei prezenți. Îmi imaginez ce atmosferă neplăcută s-o fi creat. Cu toate acestea, ei au fost sfinții lui Dumnezeu care au răspândit Evanghelia de care avem parte astăzi. Deși au fost supuși acelorași slăbiciuni ca noi, ei au înțeles că nu prin puterea proprie pot trăi în ascultare de Dumnezeu și în neprihănire, ci prin puterea Duhului Sfânt.
Sfințenia proprie prinde contur pe măsură ce citești Scriptura. Acum îți mai zic ceva. Trebuie avut în vedere și cum citești. Citești doar ca să lecturezi pur și simplu și să-ți îmbogățești cultura generală? Citești pentru că au trecut anii, ai ajuns deja la o vârstă înaintată și așa ți-ai propus în tinerețe: că la bâtrânețe o să-ți faci timp și de Dumnezeu? (Oricum nu înțelegi nimic pentru că inima ta e împietrită, dar tu nu știi asta. Așa-mi zicea o mătușă, că citește zilnic din Biblie, dar nu-nțelege nimic. Îmi amintesc de câte ori a fost la adunarea din sat și a fost cercetată de nenumărate ori de Duhul lui Dumnezeu, dar a tot amânat de fiecare dată să se împace cu Dumnezeu.) Citești ca să astupi gura conștiinței tale care te agasează, întreaga zi, prin sentimentul acela că trebuia să mai faci un lucru, dar l-ai lăsat nefăcut? Sau citești Biblia ca să-ți încarci sufletul, ori să-ți iei doza zilnică de învățătură și să crești la statura de om mare cerută de Dumnezeu? De ce citești? Dacă nu citești e foarte grav, dar, dacă citești și nu împlinești, e și mai grav, pentru că ai cunoștință de ce-ar trebui să faci, dar nu faci.
Din moment ce starea spirituală deplorabilă în care zace România este cea pe care o știm cu toții (și ea nu poate fi tăgăduită), e lesne de înțeles motivul. MAJORITATEA creștinilor din biserici nu citesc Scriptura și astfel ei nu sunt credincioșii aceia sfinți spre care Dumnezeu să privească cu plăcere. Mărturia lor e praf, mai bine să nu ai de-a face cu ei. Dacă ești proaspăt botezat, îți zic ceva: nu te amăgi crezând că e suficient să frecventezi cu regularitate întâlnirile bisericii. Dar stai, dacă ne gândim la vremurile pe care le trăim, nici frecventarea asta nu e sigur că o mai putem respecta. În cazul acesta, la ce se rezumă creștinismul tău? Biblicizează-te zilnic, roagă-te zilnic și condimentează aceste două discipline cu câte-o zi de post prin care să ceri umplerea cu Duhul Sfânt ca să-ți poți trăi viața în neprihănire. Dacă vei face așa, îți garantez că vei avea parte de veșnicia cu Cristos. Așa se naște în inima omului teama sfântă de Dumnezeu, care nu te va lăsa să umbli pe căi sucite. Dacă nu citești Scriptura, cum vei putea tu să percepi cea mai minusculă erezie strecurată în predică, pe furiș, de învățătorii mincinoși? Știi ce-ai să faci? O să înghiți tot fără să mesteci nimic, ceea ce-ți va îmbolnăvi sufletul, mintea și trupul. Dacă intenționezi să accesezi pocăința aceea diluată în care nu trebuie să faci nimic și în care poți trăi cum vrei, îți urez de pe-acum condoleanțe veșnice, pentru că unde vei merge tu nu-L vei găsi pe Cristos acolo. La fel stă treaba și dacă ești botezat de zeci de ani. N-ai nicio scuză, iar pe pile nu se intră-n rai.
Nu te supăra tare pe mine că ți-am prezentat lucrurile pe șleau. N-ar trebui să fie prima dată când auzi așa ceva. Dar, ce să mai zic, în ultimii ani predicatorii nu ne mai servesc de la amvon nici măcar „lapte”, pentru că l-au înlocuit cu „ceai”. Așa că nu-i de mirare dacă toate astea-s o noutate pentru tine. Când te-ai botezat, ce fel de creștin ți-ai propus să fii? Te-ai botezat pentru că altfel nu te puteai căsători? Te-ai botezat pentru că ai aflat că pocăiții se ajută între ei la necaz și ai vrut să te infiltrezi ca să profiți și tu de bunătatea lor? Te-ai botezat pentru că spiritul de turmă și emoțiile te-au copleșit în timp ce predicatorul făcea presiuni să ridici mâna, iar după ce-a trecut momentul acela ți-a fost rușine să renunți? Te-ai botezat pentru că Mâna lui Dumnezeu apăsa asupra ta și I-ai promis că, dacă te scapă, te botezi? Acum viața ta a revenit la normal și nu mai e cazul să apelezi la Dumnezeu; L-ai așezat din nou în cui până la următoarea intervenție? De ce te-ai botezat? Răspunde-ți sincer de ce te-ai botezat, pentru că, dacă n-ai făcut-o din dragoste curată pentru Dumnezeu, atunci să știi că e un mare rău pe care l-ai săvârșit. Sper că nu te-am îngrozit. Sau poate că e bine, totuși, c-am făcut-o. Poate că așa te oprești și încetezi să mai joci la două capete. Află acum că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Ce semeni, aceea vei secera (Galateni 6:7).
Știi de ce-ți zic toate astea? Pentru că ai un suflet care va continua să existe după moartea ta și, nu știu de ce, dar tare mă doare de oamenii care se joacă de-a pocăința. Dacă până acum ai luat totul la modul superficial, OPREȘTE-TE! Întoarce-te cu cea mai mare seriozitate la Dumnezeu și cere-I iertare pentru creștinismul diluat trăit până acum. Fă acest lucru imediat ce termini de citit acest articol. Decide ACUM să-ți asiguri veșnicia împreună cu Dumnezeu, pentru că, imediat ce vei hotărî să amâni acest moment, Satana îți va năpădi mintea și viața cu orice-i va cădea la îndemână ca să te determine să mai amâni o oră, sau o zi, care se vor transforma într-o lună și-apoi în ani. La final te vei împietri de tot și nu ți se va mai da o altă șansă. După moarte vei vrea să dai timpul înapoi, dar n-o să poți, și nici chiar cel mai pompos parastas n-o să te poată ajuta.
Chiar ți-e indiferent cu cine, unde și cum vei petrece veșnicia?
Trimis de Estela Manea, pentru Total Schimbat.ro
Foarte Adevarat!