Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei

Am observat ca atunci cand aleg tacerea, oamenii inteleg ca am ramas fara replica si accept ca ei au dreptate. Ei considera asta un triumf. In ultima perioada, eu am ales sa tac la acuzatiile sau reprosurile oamenilor nu pentru ca ei ar avea dreptate, ci pentru ca orice as spune, inteleg oricum ceea ce vor ei. Nu pricep de ce trebuie sa explicam celorlalti problemele noastre ca ei sa inteleaga de ce trebuie sa facem intr-un fel si nu intr-altul. E usor sa spui altora „Fa asa!”, fara sa te gandesti daca ei au posibilitatea. Cu totii cred ne-am dori ca toate lucrurile sa ne mearga bine, dar nu intotdeauna e dupa cum visam, dupa cum am vrea. Uneori te afli intr-o situatie, iar solutiile pe care le ai sunt mai multe, uneori doua, si cateodata poate una singura. Uneori trebuie sa iei o hotarare, trebuie sa renunti poate, sa faci sacrificii, insa nu depinde de nimeni, ci de tine, pentru ca tu esti direct implicat. Fiecare ne alegem drumul in viata, iar consecintele le vom suporta. Oricum cei care ne critica nu ne vor fi aproape nici daca ne merge bine, nici daca ne merge rau. Fiecare isi vede de propria sa viata. Dar bagarea in seama nu-i costa si nici nu-i doare.

Oricum e prea complicat sa explici altora. Pana la urma, cine vrea intelege, cine nu, va insista. Aleg tacerea, deoarece prea multa vorbarie duce la a complica mai tare problema. Spun in simple cuvinte ce-am de spus si cine doreste sa inteleaga, va intelege, cine nu doreste, nu va intelege nici chiar daca mi-as da duhul explicand.

Sa alegi tacerea nu este un defect, ci o mare calitate. Nu toti stiu a tacea. Cine a trecut prin ce treci tu, nu va avea nevoie de explicatii, ci te va intelege din priviri, dar cine nu a trecut prin ceea ce treci tu, nu va pricepe niciodata decat atunci cand se va confrunta si el/ea cu aceeasi problema.

Dumnezeu alege tacerea… la El faptele sunt mai importante. Asa sa facem si noi.

 „…tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul 3:7)