“E ultima seară când îţi mai spun despre Dumnezeu”, îi spuse Marius prietenului său David. “Şi dacă nu îţi cer prea mult, înainte de a te pune în patul tău să dormi, roagă-te lui Dumnezeu şi, dacă El e adevărat şi există, cere-I să ţi Se descopere”. După ce Marius închise uşa şi, ca un vârtej, coborî scările de lemn care scârţâiau uşor, David se puse în patul moale care îl aştepta, ignorând total spusele prietenului său. “Nu mă voi ruga niciunui Dumnezeu”, îşi spunea David în gând, şi totodată auzind ca în ecou îndemul prietenului său.
Ȋnsă planul lui Dumnezeu era altul. David începu să devină tot mai agitat în patul său, gândurile îl năpădeau din ce în ce mai tare, şi somnul fugea de la el. Nu putea să mai ignore niciun mesaj care venea acum în mintea lui din partea prietenului său. Fraza “…înainte de a te pune în patul tău să dormi, roagă-te lui Dumnezeu şi, dacă El e adevărat şi există, cere-I să ţi Se descopere”, răsuna acum şi mai puternic în mintea lui David. Ca un imbold de nicăieri, David sări din pat şi se puse pe genunchi. Nu ştia cum să se roage, dar parcă cuvintele în rugăciune îi veneau pe buze din senin, fără să se gândească prea mult. A făcut o rugăciune de mulţumire, şi L-a rugat pe Dumnezeu să intervină El cumva în viaţa lui.
Frământarea din inima lui parcă cineva o luase ca cu mâna, simţea că avea pace şi linişte… se puse în patul lui comod şi adormi în câteva secunde.
Pentru David, somnul avea să aducă cu el ceva special… un vis; da, un vis care avea să îi schimbe toată viaţa.
Răpit de vis, David a fost dus într-un loc pustiu unde un gard imens de zid îl despărţea de Isus Hristos, care prepara o mâncare deosebită. Copleşit de iubirea şi blândeţea cu care Isus îl privea, David simţea cum e pe cale să cadă la picioarele lui Isus. Ȋnainte de a face paşii spre Isus, o tânără venea în fugă cu o bătrână gârbovită de zile la Isus; tânăra cerea îndurare pentru bătrână, însă Isus a arătat cu degetul spre David şi a spus: “Bătrâna a avut timp o viaţă întreagă şi m-a refuzat mereu, însă generaţia aceasta de tineri are nevoie de mântuire”. David s-a prăbuşit pe loc la picioarele lui Isus şi, plângând, a început să ceară iertare. Isus l-a cuprins de braţe şi l-a ridicat în picioare… l-a privit blând în ochi şi i-a oferit mântuirea în dar…
Trezit din visul lui, David a sărit din pat pe genunchi şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că îi oferise mântuirea în dar.
A doua zi, David era împreună cu prietenul său Marius la biserică pentru a mărturisi minunea care s-a petrecut în viaţa lui…
Editat de Silviu Firulete după o întâmplare reală
