Rugăciunea chirurgului

O tânără asistentă medicală dintr-un spital american a povestit următoarele: „Eram de serviciu în sala de operaţii. Un renumit chirurg avea de tratat un pacient foarte grav bolnav şi la operaţie asistau mulţi medici. Când pacientul se afla pe masa de operaţie, chirurgul a întrebat-o pe asistentă:
– Avem totul pregătit pentru intervenţia chirurgicală sau mai trebuie să facem ceva înainte de a începe operaţia?
Răspunsul asistentei a fost:
– Putem începe. S-au luat toate măsurile ca operaţia să decurgă bine.
Chirurgul se gândi o clipă, apoi spuse cu voce liniştită, dar hotărâtă:
– Ceva tot mai trebuie să facem: trebuie să ne rugăm.

Şi astfel toţi am stat în jurul mesei de operaţie cu capetele plecate în timp ce renumitul chirurg a încredinţat pacientul, întreg personalul şi pe sine însuşi călăuzirii lui Dumnezeu. Operaţia a reuşit. Cât voi trăi nu voi uita clipa aceea solemnă când chirurgul cu toată experienţa sa a încredinţat totul în mâinile lui Dumnezeu. Chirurgul şi-a recunoscut dependenţa de Cineva mai mare decât el şi nu s-a reţinut ca să-i ceară ajutor în faţa noastră.”

Preluat din Sămânţa Bună