Sunt sigură că fiecare om a râs măcar o singură dată în viaţa lui. Acest lucru a fost determinat de un moment amuzant, o simplă glumă care a provocat bună dispoziţie, zâmbete pe buzele oamenilor. Nu este un lucru rău să râdem, mai ales dacă ne simţim bine în acele momente.
Înţeleptul Solomon afirmă în Eclesiastul 7:3: „Mai bună este întristarea decât râsul, căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.” Niciodată nu cred că ne-am gândit cu adevărat la faptul că un simplu râs poate aduce batjocură la adresa unei persoane. O glumă, oricât de nevinovată ar fi, întotdeauna va pune în lumină proastă o anumită persoană. Un râs pe moment ar trebui să aducă după aceea un regret sincer, provenit din lăuntrul nostru. Dacă am sta să analizăm profund momentele de amuzament pe care le-am experimentat, oare am putea spune sincer că râsul nostru nu a produs batjocură la adresa cuiva?
Duhul Sfânt este acela care locuieşte în noi şi ne avertizează atunci când nu acţionăm conform voii Lui. Dacă simţi mustrarea Domnului în inimă, atunci eşti pe calea cea bună. Dacă râsul te-a făcut să cazi în capcana batjocurii, cere-I Domnului iertare şi mulţumeşte-I în acelaşi timp pentru faptul că te iubeşte. Dumnezeu Îşi mustră copiii. Cinsteşte-L pe Dumnezeu prin acţiunile tale, chiar şi prin râs!
Psalmul 1:1 „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori.”
