Secolul al XXI-lea este secolul vitezei. Într-adevăr, tot ce se află în jurul nostru este caracterizat prin cuvântul „grabă”. O simplă zi are atât de multe activităţi, încât uneori nu ştim de unde să începem. Însă când seara se apropie tiptil, recunoaştem cu greu că tot mai este ceva de făcut.
Dimineţile îşi fac prezenţa cu ceasul deşteptător, care îţi aminteşte că ziua chiar a început. Că vrei, că nu vrei. Asta ce înseamnă? Un mic-dejun luat în grabă, poate dacă mai avem vreme luăm în mână un ziar, sau pur şi simplu ne verificăm emailul. Un lucru obişnuit, nu-i aşa?…Dar rugăciunea unde a fost uitată? Citirea cuvântului? Oh…timpul ne presează atât de tare încât 10-15 minute de rugăciune şi citire a Bibliei este un lux. Ne scuzăm rapid cu binecunoscutul citat: „Dumnezeu înţelege că mă grăbesc.” Şi uite aşa, cel mai important moment al zilei, care ar trebui să înceapă prin a cere binecuvântarea Domnului peste noi, îl trecem cu vederea. Oricum o rugăciune spusă în gând în timp ce fug în staţia de tramvai sau autobuz este îndeajuns. Doar Dumnezeu caută un minimum de bunăvoinţă din partea noastră…
De data pot afirma ferm că gândirea acestui gen de creştin este total deformată. După cum spunem, Dumnezeu este Tatăl nostru. El chiar doreşte închinare din partea noastră. Cineva spunea: „Dacă timpul de părtăşie al dimineţii te face să întârzii la muncă, nu descuraja. Dumnezeu va vedea efortul tău de a te apropia de El şi nu va lăsa nimic nerăsplătit.” Într-adevăr, nu există un lucru mai frumos decât acela în care, chiar din primele ore ale dimineţii, tu îţi înalţi glasul către Creatorul tău şi Îi spui: „Bună dimineaţa!”
Nu ai vrea ca Dumnezeu să fie prima persoană căreia Îi spui acest salut? Te asigur că răspunsul Lui te va surprinde într-un mod în care nu te aştepţi. Chiar dacă şcoala, serviciul sau alte lucruri încearcă să te împiedice să ai părtăşie dimineaţa, nu te da bătut. Atunci când Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc, vei vedea mari biruinţe atunci când te aştepţi mai puţin!
