În lumea spirituală, pentru noi, oamenii, rugăciunea este o forţă mai mare decât cuvântul.
Ca să înţelegem mai bine de ce rugăciunea e mai cu efect decât cuvântul direct, mă voi folosi de un exemplu din legile radioului. Mesajele care se pot transmite la mare distanţă, la orice punct de pe glob, nu se transmit pe undele lungi (în linie dreaptă), ci pe unde scurte, pe cale indirectă. Undele scurte mai întâi sunt proiectate la mare înălţime în ionosferă, strat electromagnetic care inconjoară pământul, şi de aici undele radio mult intensificate sunt proiectate pe orice punct de pe glob. Undele directe nu se propagă departe, căci mergând în linie dreaptă, se lovesc de obstacole din jur: case, păduri, munţi, etc. Rugăciunile sunt undele spirituale cu forţă de emisie mult mai mare decât orice post de emisie radio, pentru că ele provin de la o sursă energetică spirituală care imprimă undelor ei o viteză mult mai mare ca a undelor radio (care practic se propagă cu viteza luminii).
Undele spirituale ale rugăciunii se propagă cu viteza gândului. Aceasta este viteza sufletului în spaţiul cosmic. Aşa rezultă din cartea Eclesiastului unde citim: „Dumnezeu a aşezat în noi şi gândul veşniciei” (Ecl. 3:11).
De la cel ce emite prin rugă cu credinţă, undele spirituale ale rugăciunii străbat cosmosul până în faţa tronului slavei lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:8), şi de acolo, din zona de cea mai mare tensiune spirituală, undele rugăciunii infinit amplificate, purtând pecetea lui Dumnezeu, ajung acolo unde au fost destinate. (Daniel 10:12)
Aşadar, dacă vrei să spui ceva cuiva, în aşa fel ca să nu se uite, ci să rezolve, spune-I lui Dumnezeu să-i comunice. Şi Dumnezeu o va face. Dacă vrei ca cineva să se pocăiască, roagă-te zilnic pentru el pe nume, chiar cu mult timp înainte de a-i vorbi personal.
Poate în această legătura de idei se înţelege mai bine ce spune apostolul Pavel inspirat de Dumnezeu: „Împăraţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20).
