Pentru unii dintre creștinii sudanezi, oportunitatea de a vota pentru obținerea independenței față de nordul musulman este mai mult decât o condiție a acordului de pace pentru încheierea unui război civil de douăzeci de ani, este voința lui Dumnezeu.
Creştinii din sudul Sudanului văd în oportunitatea de a vota pentru independenţă împlinirea unei profeţii biblice. Este vorba despre capitolul 18 din cartea Isaia (Vechiul Testament), despre care unii dintre sudanezi spun că face referire la situația specială a țării, întrucât pasajul descrie un popor „tare și puternic”, aflat într-o țară care „este tăiată de râuri”.
Voci precum cea a profesoarei Ellen Davis, de la Facultatea de Teologie Duke Divinity School. susțin că această interpretare nu este deplasată. „Nu încape îndoială că Isaia 18 chiar vorbește despre poporul din zona Nilului superior,” spune Davis. „Chiar vorbește despre poporul sudanez.”
Părerile sunt împărțite printre sudanezii refugiați în Statele Unite, care s-au prezentat la votul pentru referendum. Ngor Kur Mayol e convins că pasajul vorbește despre „felul în care am suferit pentru atâția și-atâția ani și despre cum această suferință se va sfârși azi, când votăm pentru independență.” Ayak Duot, un alt votant care locuiește în SUA nu este de acord. „Am auzit asta, dar nu cred,” a spus femeia. Dacă sudul Sudanului va deveni o țară independentă, susține Duot, aceasta va fi pentru că mulți oameni, printre care și tatăl ei, au luptat și au murit pentru acestă cauză.
Sursa: Semnele Timpului
