Lucrurile care îi farmecă pe ceilalţi oameni sunt, după câte se pare, şi lucrurile care îi farmecă pe cei îşi spun că sunt fiii lui Dumnezeu. Noi, creştinii, spunem că Hristos ne este mai mult decât îndeajuns, că înaintea feţei Sale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice… totuşi… nici măcar noi nu credem asta. Dacă El este atât de minunat şi incredibil, atunci de ce preferăm să stăm seara câteva ore în faţa televizorului, decât pe genunchi, înaintea bucuriilor Sale nespuse? Dacă El este preaiubitul inimii noastre şi pe deplin credincios, de ce atunci încă ne căutăm împlinirea în relaţii pământeşti ieftine, şi nu aşteptăm timpul Său? Fără să ne dăm seama ne-am lăsat manipulaţi de cultura pop şi de teoria ei. Chiar dacă ne zicem fii de Rege, trăim după regulile lumii. Preferăm un film la cinema decât două ore la biserică. Alegem deliberat să petrecem ore preţioase pe facebook, când noi „am vrut doar să ne verificăm e-mailul”.
Scuza asta că nu dorim să fim prea extremi faţă de divertismentul lumesc ne îndepărtează de Dumnezeu. Încercăm să păstrăm un echilibru sănătos între Dumnezeu şi lume, dar balanţa arată că lumea ne este mai dragă decât El. Da, sună dur. Şi poate gâdilă la urechi. Dar ăsta e tristul adevăr. Când sunt atâţia oameni care au nevoie disperată de Hristos, atâţia orfani în oraşul nostru şi mii de tineri care sunt robiţi de păcat, noi, creştinii, atât de îndrăgostiţi de Regele nostru, ce facem? Parcă nu mai avem timp să ne rugăm, să studiem Cuvântul Său, dar găsim timp pentru net, pentru tv, pentru un suc. Ştiu că este un mesaj dur şi poate unora nu le va plăcea, dar chiar nu am ce face. Nu mai credem că Dumnezeu poate face minuni mari, dar nici măcar nu-L mai chemăm s-o facă. Pentru că „vremurile s-au schimbat” nu înseamnă că şi El S-a schimbat!
De fapt, El aşteaptă. Să-L roage cineva. Aşteaptă inimi curate. Oameni care nu sunt înrobiţi de divertismentul lumesc. Oare nu ştim că lumina nu poate sta cu întunericul? Că oricât de mult am încerca să spiritualizăm un film marca Hollywood, nu vom face decât să slujim întunericului? Că citind toate revistele despre modă şi frumuseţe, nu ne va face decât mai nemulţumiti de ceea ce suntem? Da, există şi filme bune! Pot da şi unele exemple. Ca să nu mă înţelegi greşit, nu cred că televizorul şi internetul sunt de la diavol (deşi unele lucruri pe care le văd la televizor şi la internet nu le pot numi decât astfel!), totuşi… dacă ar fi să fim sinceri cu noi înşine şi am privi în inimile noastre, am vedea dacă divertismentul lumesc este sau nu un idol.
Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” (2 Corinteni 6:14-16)
