Cred cӑ toți suntem familiarizați cu ȋntrebarea “Ce faci?”, ȋnsӑ azi vreau sӑ ȋți pun o ȋntrebare, drag cititorule, care poate ȋți este mai puțin adresatӑ decât cea de care am vorbit mai sus. “Ce faci cu viața ta?” este ȋntrebarea mea de azi pentru tine.
Bineȋnțeles cӑ aici ne vom opri puțin sӑ meditӑm, deoarece rӑspunsul ne este greu uneori sӑ ȋl spunem, știind cӑ planurile noastre despre viațӑ nu sunt tocmai așa de plӑcute și ȋn fața lui Dumnezeu. Scriitorul american Jack London spunea: “Adevărata menire a omului este de a trăi, nu doar de a exista. De aceea nu-mi voi irosi zilele să mi le lungesc. Voi folosi clipele ce mi s-au încredinţat cât mai cu folos.”
Foarte mare adevӑr gӑsim ȋn fraza lui Jack London. Uneori viața ni se pare așa scurtӑ (și chiar așa este), și ȋncercӑm din rӑsputeri sӑ aplicӑm tot felul de metode prin care doar nițel de ne vom lungi viața și am fi mai fericiți (zic unii). Totuși, ȋn alergarea aceasta de a cӑuta fericirea și de a ȋți lungi viața dai cu piciorul peste toate planurile la care Dumnezeu te cheamӑ sӑ-I slujești. Pe fiecare dintre noi ne-a chemat și ȋncӑ ne mai cheamӑ sӑ-I slujim ȋn diferite moduri dupӑ cum el ne-a ȋncredințat talantul (sau talanții).
“Ce faci cu viaţa ta?” “Folosesc clipele ce mi-au fost dӑruite de Dumnezeu și lucrez pentru extinderea Ȋmpӑrӑției Lui prin modul și cu talantul care mi-a fost dat”, așa ar fi rӑspunsul corect.
Dumnezeu sӑ ne ajute pe toţi sӑ putem spune acest lucru!
