Foarte adesea în zilele noastre cădem frânţi de oboseală. Obosiţi de atâta luptă, zicem noi, începem să credem că a venit vremea să renunţăm la a mai fi puternici în Dumnezeu. Ne oprim în a mai spera şi crede că miracolele încă există şi că El va găsi o cale pentru problemele noastre pe care singuri ni le facem. Ne temem de ce ne-ar putea face omul şi tremurăm când auzim ce se mai spune pe la televizor. Suntem fricoşi.
Am uitat de promisiunile Sale minunate pentru că am început să umblăm prin vedere. Credem doar ce vedem şi ce auzim. Credinţa noastră se limitează doar la „cred în Dumnezeu!” şi cam atât. Ni se spune să fim slabi. Nimeni nu mai vrea să fie puternic pentru că asta înseamnă mai multă luptă. Tuturora le este frică să încerce să stea împotriva vântului, aşa că se ascund pe unde pot. Iar apoi se miră de unde au apărut atâtea lipsuri în viaţa lor şi de ce Dumnezeu pare atât de distant. Te îndemn pe tine, drag cititor, să fii puternic în Domnul! Să nu te iei după vorbele lumii şi să nu umbli prin vedere. Umblă numai prin credinţă. Căci doar aşa munţii vor fi mişcati din loc şi furtunile vieţii se vor potoli.
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Isaia 41:10
Amin! Domnul sa ne ajute!