Încrede-te în Dumnezeu, dar leagă-ţi cămila!
Era odată un om care se întorcea acasă de la piaţă împreună cu cămila sa şi, având o zi bună, decise să se oprească la o biserică situată de-a lungul drumului pentru a oferi mulţumiri lui Dumnezeu.
Şi-a lăsat cămila afară şi a petrecut câteva ore oferind mulţumiri lui Dumnezeu, rugându-se şi promiţând că va fi o persoană mai bună în viitor, va ajuta săracii şi va fi un om drept.
Când a ieşit, era deja întuneric, şi iată- cămila lui dispăruse!
Imediat a adoptat un temperament violent şi şi-a scuturat pumnul spre cer, strigând: “Dumnezeule! Cum mi-ai putut face asta? Îmi pun toată nădejdea în tine, şi acum Tu mi-ai făcut asta!”
Un credincios care trecea pe acolo a auzit strigătul bărbatului şi a chicotit. “Ascultă”, a zis el, “încrede-te în Dumnezeu, însă, ştii tu, leagă-ţi cămila!”
Permiţând şi lăsându-L pe Dumnezeu să fie în control nu înseamnă că noi doar stăm şi nu facem nimic, ci mai degrabă acţionăm pe baza promisiunilor lui Dumnezeu şi ne continuăm viaţa.
A te încrede în Dumnezeu înseamnă a-L aştepta pentru călăuzire şi direcţionare, dar şi, de asemenea, înseamnă că ne îndreptăm în direcţia pe care ne-o arată El. A te încrede în Dumnezeu înseamnă a-L aştepta pentru direcţie, dar şi a folosi mintea şi darurile pe care El ni le-a oferit pentru a ne conduce în acea direcţie.
Atât timp cât ne îndreptăm în acea direcţie în puterea Lui, şi nu în a noastră, atât timp cât continuăm să ne încredem în El pe cale, şi chiar lăsându-L să facă corectări în mijlocul cursului, putem fi siguri că ne încredem în El şi că mergem în puterea Sa, şi nu în a noastră.
Tradus cu permisiune pentru TotalSchimbat.ro, de pe TurnBackToGod