Povestiri cu Talc

O, Dumnezeule, dă-mi nopţi!

Un băiat avusese un vis frumos. Iată! Dumnezeu vine la el zâmbind. Pe măsură ce se apropiase de băiat, El a întrebat: “Dragule fiu, tot ceea ce doreşti, poţi cere. Îţi voi da acum.”

 “Ce să cer?”  Băiatul era în dilemă. Brusc îi venise în minte una dintre cele mai mari dorinţe pe care le păstra în inimă. Cu bucurie şi-a ridicat vocea: “O, Doamne, ştiu că eşti omnipotent. Poţi face tot ceea ce doreşti. Am o dorinţă. Poţi lua “nopţile” din vieţile noastre?”

Dumnezeu S-a mirat. A întrebat: “De ce ar trebui să iau noaptea de pe pământ?”

Băiatul şi-a deschis inima: “Pe măsură ce ziua sfârşeşte, mama mea mă forţează să încetez cu joaca. Dacă nu există noapte, m-aş putea juca mult timp. Nu numai atât, mi-e teamă să ies afară noaptea. Demonii şi hoţii ne atacă noaptea. Prin urmare, nopţile sunt inutile. Lasă să fie totdeauna zi!”

“Da, să se întâmple cum doreşti”, a spus Dumnezeu. Dintr-o dată realitatea nopţii dispăru. Peste tot, plin de lumină! Dar pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai supărător.

Dacă nopţile au dispărut, nu mai există zile. Dacă zilele au dispărut, nu mai există vacanţe. Băiatul trebuia să înveţe tot timpul. De când nu mai existau zile, ziua lui de naştere nu a fost celebrată. Întotdeauna zi şi plin de lumină…El se săturase cu ziua asta interminabilă…Se putea juca şi juca…dar va obosi la urmă. Cu toate acestea, din nou timpul este lăsat. Bucuria răsăritului şi apusului erau doar amintiri vechi. Plantele şi fiinţele umane ajunseseră epuizate de lumina soarelui continuă.

Băiatul plânse tare gândindu-se la somnul confortabil de sub pătură în dimineţile reci. Somnul paşnic şi visele atractive erau doar amintiri din trecut. L-a chemat pe Domnul şi a strigat: “O, Dumnezeul meu, dă-mi nopţi! Readu nopţile mele frumoase!” Brusc băiatul se trezi din vis.

Nopţile dau naştere la zile, luni şi ani. Dacă nu există ani, zilele nu ar fi aşa frumoase precum le avem noi azi.

Este acelaşi lucru cu privire la întunericul care abundează în vieţile noastre din cauza durerii, a necazurilor şi problemelor. Plăcerea continuă căutată prin simţuri ne va irita. O viaţă privată de probleme şi tensiuni ne va lipsi de tărie şi curaj. Cum ziua ia naştere din pântecul nopţii, aşa bucuria ia naştere din pântecul necazurilor.

Nu încerca să eviţi nopţile pe care Dumnezeu le permite în viaţa noastră. Transformă-le ca pe paşi puternici pentru bucuria şi creşterea noastră. O minte optimistă se concentrează nu pe gândirea că totul este bine, ci pe faptul că Dumnezeu va schimba totul în bine. Avem un Dumnezeu viu care este capabil să schimbe totul spre mai bine în vieţile noastre. Asta e speranţa noastră. Mă rog ca orice cititor să fie umplut cu această speranţă.

Rugăciune: Doamne, revarsă-ţi îndurările Tale peste noi, ca noi să acceptăm “nopţile” pe care Dumnezeu le permite în viaţa noastră, să aşteptăm fericiţi şi plini de nădejde zorile frumoase care reînnoiesc totul. Amin.

Scris de către Benny Punnathara

Tradus cu permisiune pentru TotalSchimbat.ro, de pe TurnBackToGod

Show More

Ioana Heredea

"Adevarata avutie a omului nu consta in bani, ci intr-un suflet echipat pentru viata de dupa moarte. Consider ca cel mai frumos mod de a fi o binecuvantare si, in acelasi timp, binecuvantat inseamna sa arunci samanta in locul potrivit, contribuind la cresterea spirituala a altora."

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button