Ascultarea practicӑ
“Gustaţi și vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se ȋncrede ȋn El” (Psalmul 34:8)
Publicul asculta cu atenție și se arӑta mulțumit. Vorbitorul nu-și ascunsese necredința și se repezise cu furie ȋmpotriva tuturor adevӑrurilor creștine. Dupӑ ce ȋși terminӑ discursul, se ȋntoarse cӑtre auditoriu și foarte sigur de sine, ȋntreabӑ dacӑ este cineva ȋn salӑ care l-ar putea contrazice. Se ridicӑ un bӑrbat. Era bine cunoscut de cei mai mulți locuitori din aceea zonӑ. Ȋn trecut el fusese un mare bețiv, dar se ȋntorsese de curând la Dumnezeu și avea o viațӑ ireproșabilӑ. Conferențiarul ȋl zӑri și, cu un aer de superioritate, ȋl invitӑ pe scenӑ pentru a se confrunta. Pe scenӑ, omul scoase din buzunar o portocalӑ, o descoji și ȋncepu sӑ mӑnânce liniștit, fӑrӑ a da atenție la uimirea conferențiarului care se pӑrea cӑ era indignat de gestul nefiresc al bӑrbatului. Dupӑ ce omul terminӑ portocala, se ȋntoarse cӑtre conferențiar și ȋl ȋntrebӑ cu toatӑ seriozitatea: “Ei bine, cum a fost portocala aceasta, dulce sau amarӑ?” Conferențiarul ȋl privi iritat și ȋi rӑspunse: “Nu am cum sӑ știu ce gust are, pentru cӑ nu am gustat-o”, la care bӑrbatul ȋi replicӑ din nou: “Vedeți, atunci cum puteți vorbi despre viața cu Hristos, când dumneavoastrӑ ȋncӑ nu Ȋl cunoașteți și nu ați gustat din bunӑtatea Lui”
Pretenții, cuvinte, mӑrturisiri exterioare, tradiții, presupunerea, datul cu pӑrerea – toate acestea nu au nicio valoare ȋn ochii lui Dumnezeu. Este necesarӑ punerea ȋn practicӑ a cuvintelor Sale; ascultarea practicӑ este ceea ce conteazӑ pentru Dumnezeu.