Voltaire, plimbându-se printr-un parc, a întâlnit un copil care se juca. După ce l-a chemat la sine, printre altele i-a vorbit: „Ascultă!…, vezi acest pom încărcat cu mere? Vor fi toate ale tale, dacă vei putea răspunde la întrebarea care ţi-o voi pune.” „O…, dacă e din ce am învăţat, sunt sigur că voi răspunde”. „Bine!…, toate merele vor fi ale tale dacă vei putea să-mi spui unde e Dumnezeu?” Băiatul a rămas un moment buimăcit; apoi, ridicând ochii, i-a spus cu îndrăzneală: „Dar dumneavoastră, domnule, a-ţi putea să-mi răspundeţi unde nu e El?”
Acest răspuns a fost ca o lovitură de ciocan pentru Voltaire. El s-a întors şi şi-a continuat drumul, lăsând în urmă morala şi băiatul.
*Calea spre cer în 1000 de ilustraţii – Timotei Pop
