„Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars.” Iona 1.3
Drumul celui care părăseşte Faţa Domnului este unul în jos. Acest pas în jos al lui Iona a fost primul, dar nu şi ultimul. Decăderea exterioară este strâns legată de decăderea lăuntrică. Drumul care coboară este mai uşor decât cel care urcă. Acest adevăr este valabil pentru trup, dar şi pentru suflet şi duh.
Să remarcăm că Iona a găsit fără mari greutăţi o corabie care mergea la Tars. Şi astfel, probabil, a gândit că se află pe drumul bun. De câte ori nu am gândit şi noi la fel? Cineva, care se află în coborâre, se miră, probabil, cât de simplu poate satan să facă un astfel de drum.
Vrăjmaşul sufletelor noastre este totdeauna pregătit să ne depărteze de Domnul şi Mântuitorul nostru. Să nu ne imaginăm că drumul neascultării ar fi cel mai bun pentru faptul că este aşa de simplu!
Corabia care mergea la Tars nu era o dovadă că era pregătită de Dumnezeu pentru Iona. Şi noi trebuie să avem permanent în vedere adevărul că lucrurile care ne apar aşa de uşor în faţă nu sunt pregătite de Dumnezeu, ci mai repede putem afirma că sunt susţinute de vrăjmaşul sufletelor noastre, satan, care vrea să ne ducă în pierzare.
Sămânţa Bună, GBV România
