Am fost surprinsa, dar si putin contrariata cand am aflat ca, peste iarna, trebuie sa-mi pastrez cactusii la intuneric. Foarte putina apa, chiar deloc. Mi-a fost cam greu, dar am incercat. Si mirare… in verile ce au urmat, au inflorit aproape toti. Spectaculoase flori de toate marimile si culorile. E adevarat! Plantele au nevoie si de racoarea noptii. Nu numai pentru a se odihni, dar mai ales pentru a inflori.
Uneori se lasa seara peste noi si nu mai vine dimineata, parca. Insuportabil intuneric. Cu atat mai insuportabil cu cat ma agit mai mult sa inteleg, sa inaintez…. Am senzatia ca sunt abandonat in noapte. Dumnezeu nu intervine ! Stiu exact ce ar trebui sa faca, dar nu face… Astept rezolvarea, dar nu apare… Chem binecuvantarea, dar intarzie… In rugaciunile mele am dat explicatii clare… dar, Dumnezeu tot nu intervine ! Sunt abandonat in pestera intunecata a disperarii. Nici nu ma mai intereseaza existenta durerii, parca. Sentimentul tradarii e cel mai greu de suportat acum. E Dumnezeu iubitor si drept?
„Credinta nu e neaparat puterea de a face ca lucrurile sa fie asa cum le dorim, ci mai degraba ea e curajul de a infrunta lucrurile asa cum sunt” spune Ronald Dunn in cartea sa, „Cand cerul tace”. Iacov s-a luptat cu Dumnezeu pana la revarsatul zorilor… El este transformat peste noapte dintr-un inselator, in print. Dumnezeu ne ia asa cum suntem si ne face ceea ce trebuie sa fim. Dar… suntem pregatiti pentru lupta care dureaza pana in zori? „Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari…” Glumeste Iacov, oare? Bucurie in incercari? Da, pentru ca si in incercare suntem in mainile bune si blande ale Creatorului Sfant. Dumnezeu este adesea tainic. Prea tainic pentru a fi prins in rugaciunile noastre fierbinti, sau pentru a se lasa inlantuit de promisiunile noastre manipulatoare. E Dumnezeu iubitor si drept? Poate ca nu imi va reda sanatatea, dar stiu ca va vindeca sufletul bolnav si inima zdrobita. Poate nu voi progresa financiar, dar ma va imbogati cu lucruri care conteaza cu adevarat. Poate, cu toata credinta mea, nu voi gasi partenerul ideal, dar cu siguranta ma va coplesi cu surprizele ce stau dincolo de ceea ce ofera lumea perceptibila. Poate nu voi primi postul mult visat, dar stiu ca El imi va arata care este adevaratul meu drum in viata. „Chiar daca smochinul nu va inflori, vitza nu va da nici un rod si campiile nu vor da hrana… eu tot ma voi bucura in Domnul….” Nu pare dificila afirmatia proorocului Habacuc, ci de-a dreptul imposibila. El insa mizeaza pe harul lui Dumnezeu punandu-si in joc toate posesiunile si chiar viata. Este inchinarea mea dincolo de dorinta de a ma apropia de El ca sa fiu binecuvantat? Este dorinta mea de a-L cunoaste, dincolo de a urmari belsug si o viata linistita?
Doamne, iti multumesc pentru incercarile care imi intaresc credinta si ma apropie de tronul Tau de indurare. Iti multumesc pentru durerea care imi aminteste ca sunt intr-o calatorie spre locul unde voi primi un trup nou. Iti multumesc pentru ranile care, atunci cand se vor vindeca, vor lasa pentru amintire semnele ca Tu esti Vindecatorul. Iti multumesc pentru oboseala care imi aminteste ca am nevoie si de odihna si astfel ma intorc iar spre Tine. Iti multumesc… si pentru racoarea din timpul noptii !!
Ce fericire ca in zori, cu fata plina de roua voi intalni pe Cel pe care nu e zadarnic sa-L astepti !!
Florentina Corlan
La fel ca cactusii , ,, Regina nopti tot la rasarit infloare ”