Asemeni unui programator ce are în minte mii de coduri aşa îmi trec şi mie prin acest creier milioane de gânduri. Uneori lacrimile le inundă, alte ori ura, gelozia le amplifică pe cele mai rele. De multe ori sunt între extaz şi agonie iar fiecare zi o doresc noapte. În planul universului pentru mine se dă o luptă crâncenă. Forţe diabolice încearcă prin orice le stă în cale să îşi bată joc de mine într-o cursă ce sigur duce către moarte. Forţe divine mă strigă din răsputeri să las totul şi să mă încred în Dumnezeu. Sunt între 2 tabere uneori fericit că slujesc uneia, de multe ori fără vlagă că m-am îndepărtat de cealaltă.
E greu să ne alegem tabăra într-o lume materialistă unde credinţa este văzută drept manual pentru prostirea masei iar Moş Crăciun un cetăţean de onoare aducătorul de bucurie numai iarna (restul vremi doarme pentru binele copiilor)… în timp ce azi singura vorbă înţeleaptă este cârpe diem şi mai puţină grijă pentru suflet.
Trăim într-o lume a cărui stâlp de susţinere este credinţa nu doctrinele politice, teologice, economice. Căci toate acestea ne conduc la singura căutare ce ne aduce pace şi împlinire. Avem nevoie de credinţă, când sentimental nu vedem soluţia, raţional nu mai avem de ce/pentru ce să trăim. Credinţa ne dă asigurarea că vom fi ocrotiţi astfel am devia mintal.
Actualul sistem moare, tot ce am învăţat până acum a fost manipulare şi lăcomie. A venit timpul pentru adevăr. A venit vremea ca toţi să ne unim pentru a crea o lume mai prosperă. Fără ascunzişuri, fără minciuni, doar adevărul pur chiar dacă e dureros.
M-am născut într-o lume frumoasă şi vreau să o văd cum atinge desăvârşirea; dacă nu eu, urmaşii mei. Ne trezim cu reclame, vedem probleme, iar tot ce ştie azi societate este ceea ce oamenii în costum ne spun. Dacă individul a dat valoare unui lucru, ne revoltăm… şi într-un final ne formăm principiile după aceea valoare.
Eu ştiu că o problemă stimulează creativitatea nu discursuri penibile şi discuţii ce ne ocupă ziua sau stârneşte certuri îndelungate. Oamenii de ştiinţă ajung la concluzia că întreg sistemul nu mai are sustenabilitate şi că adevărata fericire înseamnă să iubeşti. Tot ce găsim scris în biblie este perfect aşezat pentru desăvârşire. Şi deşi a stârnit cruciade şi războaie motivul nu a fost crimele şi lucrurile urâte pe care le-au făcut oamenii acestei Cărţi ci scrierile care te îndeamnă la schimbarea pe care o refuzi. Tot ce s-a scris acum mii de ani are ecou pozitiv azi în fiecare aspect al vieţii. Fizica cuantică admite existenţa unui creator, marii oameni afirmă sfioşi că Dumnezeu există, încet dar sigur întrebările fiinţei ce toate converg către singurul sens ne spun că Da, Dumnezeu ne-a creat dar… tot nu vreau să cred, aşa îmi spune mass-media, numai iepuraşul de paşte, zâna măseluţă există. Totul moare, focul odată aprins se stinge iar noi devenim doar roboţi. Asta promovează tv-ul. Căci astfel este şi în interiorul nostru, haos şi disperare. Reflexia perfectă a ceea ce am devenit creând distrugere. Iar eu, un simplu om uneori mă simt confuz, anemic, fără viaţă, plictisit căci putem crea frumuseţe dar am ales iadul. Oare mediul pe care Dumnezeu ni-l pune la dispoziţie aduce dezordine, crime, probleme sau ne învaţă ce e dreptatea, curajul, bunătatea, valori ce pot schimba lumea.
Nu există om fără credinţă ar fi un paradox, dar există însă om manipulat. Suntem născuţi cu dorinţa de a-L căuta pe Dumnezeu însă societate nu ne dă voie, e prea ocupată să ne facă fericiţi doar consumând. Restul e doar frustrare. Ȋntrebările, curiozităţile, Dumnezeu, restul oamenilor, iubirea, empatia sunt doar predici de probleme bune fără nicio rezonanţă în minte, trup şi conştiinţa… păcat că unii gândesc aşa.
Soluţia schimbări şi fericiri este împărţită sub formă de prăjitură cu răvaş «Pentru binele societăţii» dar gustul e amar, iar reţeta pentru cei ce o fabrică e doar pentru a produce, a controla şi a consuma nu pentru eliberare, pace şi schimbare. De Ce?
Articol trimis de Constantin Daniel pentru Total Schimbat
