Povestiri cu Talc

Ferice de cei ce plâng…

… împarte-ţi pâinea cu cel flămând... (Isaia 58,7)

Iată cum decurge, în general, viaţa noastră spirituală: studiem şi ne rugăm zilnic, iar în Sabat mergem la biserică să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne întâlnim cu fraţii. Asta facem de ani de zile. Şi ne place. Însă pentru unii, nu este suficient. Vor ceva mai mult, un supliment pentru credinţa lor.

Aşa gândea un credincios într-o sâmbătă seară, în timp ce conducea maşina spre casă: „Doamne, astăzi am fost la biserică. M-am simţit bine acolo. Şi predica a fost grozavă! Dar de unde să ştiu eu că acelea au fost cuvintele Tale rostite pentru mine, şi nu cuvintele pastorului nostru? O, Doamne, mi-ar plăcea să-Mi vorbeşti personal!…” După ce parcurse câţiva kilometri, o voce îi vorbi categoric: „Florine, opreşte la următorul magazin şi cumpără câţiva litri de lapte…” Florin încremeni. Vocea îl umplu de groază. Privi spre bancheta din spate, dar nu era nimeni. Radioul era închis. Oare cine îi vorbise?

De la primul magazin cumpără câţiva litri de lapte şi apoi îşi continuă drumul cu inima strânsă. Dar oare ce trebuie să fac cu el? La un moment dat, vocea reveni: „Florine, opreşte maşina!” Se afla în dreptul unei case sărăcăcioase. „Ia laptele cu tine şi du-te de bate la uşa casei aceleia.” Florin era puţin derutat: „Cum să mă duc, căci e târziu şi e întuneric în casă?…” Dar pentru că nu se putea opune, păşi prudent pe aleea străjuită de flori. Apoi, cât putu de încet, bătu la uşă. Nici o mişcare. „O, ce bine că nu este nimeni acasă…” Dar după câteva secunde uşa se deschise uşor. „Ce doriţi, domnule?” întrebă doamna din prag. „M-a trimis… nu ştiu precis….”, se bâlbâi Florin. „V-am adus laptele acesta….” Imediat doamna aprinse lumina. Se uita când la Florin, când la sticlele cu lapte. Apoi începu să plângă în hohote. „Domnule, de câteva zile nu mai aveam bani pentru lapte, iar micuţul plânge de foame. Acum câteva minute, disperată, am căzut pe genunchi, rugând pe Dumnezeu să facă o minune. Când aţi sunat la uşă, eu mă rugam!…”

Când te-ai pus ultima oară în mâna lui Dumnezeu, spunându-I: „Doamne, lucrează Tu astăzi, prin mine, pentru salvarea celor în primejdie”? Uită-te acum în frigider. Nu ai nişte lapte în plus acolo?

Preluat din Revista Respiro

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button