El aşteptase acest moment toată ziua, după şase zile de muncă, şi în cele din urmă a ajuns: ziua vizitei!
Omul cu cheile ajunse să deschidă uşor uşile mari, grele. Sala rece reveni la viaţă în strălucirea caldă a luminii. Abia Îşi putea controla emoţiile.
Familiile începeau să apară. El cercetează din colţul sălii, ducând dorul primei frânturi a iubiţilor Săi. El trăieşte pentru weekenduri. El trăieşte pentru aceste vizite.
Pe măsură ce maşinile apar, El priveşte intens. Apoi, în sfârşit, aceştia ajung, ei, pentru care El ar face orice. Aceştia se îmbrăţişează, mănâncă un prânz uşor şi se lasă copleşiţi de modul în care lucrurile obişnuiau să fie.
La un moment dat, aceştia încep să cânte, cu întreruperi de râs şi aplauze. Dar totul se termină rapid. O lacrimă apare în ochii Lui, căci ei pleacă.
Apoi, omul cu cheile închide uşile grele. El aude cheia răsucindu-se în broască, marcând sfârşitul unei zile speciale. El stă acolo, singur din nou.
El ştie că majoritatea vizitatorilor Săi nu Îl vor mai contacta până în săptămâna viitoare. Pe măsură ce ultima maşină iese din zona de parcare, Isus Se retrage în singurătate, căci aşteaptă până în duminica următoare- ziua vizitei.
Este timpul petrecut cu Isus un lucru zilnic, sau Îl vizităm doar duminica? Cât de des mergi la biserică? Doar duminica, ziua vizitei?
Tradus cu permisiune pentru TotalSchimbat.ro, de pe TurnBackToGod
