Poate nimic nu însumează mai colorat și tragi-comic esența societății noastre de consum decât spoturile publicitare și concurența care răzbate din fiecare. După atât de mulți și grei ani de monopol și lipsa de calitate comunista, concurența asta, care îmi dă speranța calității și luxul alegerii, mă bucură.
Merg la supermarket știind că pot alege între mai multe specialități de pâine, mai multe mărci de detergent, mai multe feluri de suc și mai multe rețete de cozonac. Vin seara acasă și butonez telecomanda în efortul, de multe ori zădarnic, de a alege un film bun.
Dacă, Doamne-ferește, mă mai apucă vreo durere, fac prompt un sondaj de opinie pentru a găsi medicul cel mai bun. Chiar și când e vorba de doctori de suflete, concurența își spune cuvântul. Fac parte din “Vox” pentru că e cea mai bună (asta presupune alegere dintre mai multe, concurența) biserică pentru mine.
În lumea asta complicată, colorată și aglomerată a concurenței, înșiruirea darurilor din 1 Corinteni 12 poate stârni nedumerire. Pavel e atât de simplu și laconic încât ne pare incomplet. Vorbește despre daruri precum vindecare sau minuni ca despre autobuze și tramvaie și nu ne spune nici măcar care dar e mai bun, mai de calitate. E clar că nu încearcă să promoveze, să “vândă” nimic nimănui. Repetă că sunt felurite daruri și slujbe, dar le înșiră în grabă, ca într-o paranteză, fără a zăbovi asupra calităților, valorii și importanței lor.
Fără minime cunoștințe de publicitate, nici măcar nu afirmă că dăruiții sunt mai fericiți, mai iubiți, mai puternici, mai inteligenți, mai sănătoși, cu dinții mai albi sau cel puțin – și acesta ar fi fost un argument pios –mai plăcuți lui Dumnezeu decât semenii lor mai puțin dăruiți. E inadmisibil că nu ne spune nici măcar ceea ce ne-am dori cel mai mult să aflăm: cine și din ce motiv primește daruri.
Ne spune doar scopul darurilor, care este (culmea și cu totul neprofitabil pentru sine) “folosul tuturor”. De parcă și-ar mai lua cineva mașină dacă ar ști că o va folosi toată biserica! Dacă această înșiruire a lui Pavel ar apărea la “Publicitate”, pun pariu că n-ar impresiona pe nimeni!
Poate că de aceea unii creștini ierarhizează, categorisesc și clasifică darurile și dăruiții. Mă gândesc că vor să-l facă pe Pavel mai actual, mai apropiat de inima zilelor noastre, mai competitiv pe piată. Discursul lor e mult mai colorat, mai entuziast, mai interesant decât al apostolului. Ascultându-i, sigur ajungi să-ți dorești un dar mai mult decât pe altele, să apreciezi un dăruit mai mult decât pe alții.
Ei îl “traduc” pe Pavel pentru urechile obișnuite cu muzica omniprezentă a publicității. Această traducere a Bibliei, pentru urechile din lumea concurenței, este însă un caz clasic de tradutore traditore (traducătorule, tradătorule). Pavel a închis ferm portița competiției. Nu suntem la concurs duhovnicesc, Duhul dă fiecăruia (egalitatea dintre noi) după cum Îi place (suveranitatea Sa).
Poate ca noi, trăitorii acestui secol, rătăciți prin supermarketuri, asurziți de muzici, orbiți de panouri luminoase, suntem mai tentați să ne evaluăm relația cu Dumnezeu în termenii concurenței, ai competiției cu celălalt. Ispita aceasta însă nu e nouă. Cain s-a crezut în competiție cu Abel, când era de fapt în competiție cu sine însuși și cu păcatul care îl pândea.
Dumnezeul care i-a vorbit lui Cain despre el însuși și jertfa lui îmi vorbește și mie despre mine, spunându-mi să perseverez ca să câștig cursa (o cursă cu un singur concurent, care poate să apuce sau nu premiul). Iar prin înșiruirea darurilor, El îmi spune că am de ce să mă bucur: Duhul Lui a umplut Biserica Sa cu mulți și dăruiți “alții” care să mă ajute pe cale. Contez pe voi!
Andreea Luncan
