Tuturor ni s-a întâmplat să avem experienţe neplăcute. Ca oameni, nu suntem perfecţi. Tocmai de asta greşim faţă de semenii noştri. Tocmai acesta este motivul pentru care de multe ori îi dezamăgim pe cei din jurul nostru. Dar a fi creştin înseamnă a schimba ceva în viaţa noastră. Înseamnă măcar a ne strădui să facem bine, să schimbăm modul nostru de a trăi şi de a ne raporta la oameni. De multe ori am roşit când mi s-a spus că “pocăiţii sunt mai răi decât ateii: se cred sfinţi şi mai buni decât ceilalţi”. M-am întrebat: oare aşa să fie? Au dreptate aceşti oameni care spun asta sau pur şi simplu o spun ca pe un motiv?
În primul rând, trebuie să înţelegem că a fi pocăit nu înseamnă că încetăm să mai fim oameni şi devenim deodată îngeri. A fi pocăit nu înseamnă nici măcar că totul devine mult mai uşor pentru noi. Din contră. Este o responsabilitate să porţi numele de “pocăit”. Dar ce să facem atunci când faptele nu corespund cu numele noastre? Ce să facem atunci când întâlnim oameni care nici măcar nu-L cunosc pe Dumnezeu, mult mai “pocăiţi” decât cei care se proclamă a fi astfel? Susţinem sus şi tare că ne iubim semenii, dar facem tot posibilul să-i facem să se simtă cât mai mizerabil şi mai prejos decât noi. Ştim să aruncăm priviri urâte şi să judecăm la secundă. Este greu atunci când ştim că oamenii au unele aştepări de la noi. Numai că, vezi tu, cine ne va crede când spunem că Dumnezeu este iubire, dacă noi nu avem acea iubire? Cine ne va mai crede când spunem că Dumnezeu este pace, dacă noi nu căutăm pacea? Dacă Dumnezeu este dreptate, noi de ce suntem nedrepţi?
Sunt situaţii în viaţa noastră când numele de “pocăit” nu ni se potriveşte. Tu ştii acele situaţii, eu ştiu acele situaţii. Problema este că unii dintre noi nu facem nimic pentru a schimba asta. Continuăm să ponegrim, să aruncăm cu pietre, să “aducem oameni pe calea cea bună, jignindu-i”. A fi pocăit nu e sinonim cu a fi penticostal, baptist, catolic, ortodox sau altă dominaţiune. A fi pocăit înseamnă a căuta să faci voia lui Dumnezeu, a trăi în ea şi a căuta ca zi de zi să faci ceva ca să meriţi acest nume.
Este trist, dar adevărat. Este trist că de multe ori ne prezentăm oamenilor cu numele de “pocăit” şi apoi le provocăm scârbă prin acţiunile noastre. Este trist că folosim acest cuvânt cu atâta uşurinţă. Este trist că uneori numele de pocăit pur şi simplu nu ni se potriveşte.
Sursa: StiriCrestine.ro
