Pretenţia Salvatorului
În Africa, un foc a distrus o colibă. A ars repede şi a omorat întreaga familie, cu o excepţie. A fost văzut un străin intrând în fugă în colibă. Acesta a smuls din flacări un mic băiat şi l-a dus în siguranţa, apoi a disput în întuneric. A doua zi, tribul s-a strâns pentru a decide ce se va întampla cu băieţelul. Din superstiţie au ajuns la concluzia că trebuie să fie un copil deosebit, de a supravieţuit focului. Un bărbat alb a stăruit să adopte copilul; un om bogat gândea că el este cel mai calificat pentru această sarcină. A rezultat o discuţie aprinsă; atunci a apărut în mijlocul lor un tanăr necunoscut şi acesta a spus că el are o pretenţie asupra copilului. Apoi şi-a arătat mainile arse din noaptea trecută, când l-a salvat pe copil.
El era salvatorul şi a stăruit să-i aparţină lui dreptul copilului.
Salvatorul Isus Hristos ridică pretenţii cu privire la noi. Semnele din mâinile Sale arată că El este Acela care a murit pentru păcatele noastre pe cruce. Mai avem nevoie de dovezi ale dragostei Sale, care L-a dus de bunăvoie la cruce pentru noi? Dar spre deosebire de băieţelul African, fiecare trebuie să spună personal un “DA” la fapta Salvatorului, pentru ca ea să aibă effect şi pentru El.
“Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.”
Isaia 53.5