Meditatii

Ce rege!

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Filipeni 2,8
Anul era 1942, iar locul Danemarca. Al Doilea Război Mondial era în plină desfăşurare. Din 1940, ţara fusese ocupată de soldaţi inamici, totuşi guvernului i s-a îngăduit să continue să conducă treburile ţării atâta timp cât conducătorii ascultau de ordinele lui Hitler. Într-una din zile, a venit ordinal ca toţi iudeii să fi e însemnaţi pentru moarte prin purtarea stelei lui David.
Drept răspuns, regele Christian a luat parte, la 7 octombrie, la un serviciu de cult dintr-o sinagogă din Copenhaga. Spre a-şi arăta simpatia faţă de supuşii săi, el a spus: „Dacă evreii trebuie să poarte steaua lui David, atunci trebuie s-o purtăm noi toţi. Voi toţi sunteţi danezi. Voi sunteţi poporul meu”.
Mulţi danezi evrei au plâns gândindu-se că regele lor îi iubeşte îndeajuns spre a se identifi ca pe sine cu ei. Ce rege!
Acum întoarce-te înapoi cu vreo şase mii de ani. Locul este grădina Edenului. Lumea era ocupată de inamic. Dumnezeu a privit în jos şi a văzut teribilele rezultate ale supunerii faţă de cererile lui Satana. El s-a simţit atât de mâhnit din cauza poporului Său! Aşa fiind, la timpul potrivit, El a părăsit tronul Lui de slavă şi a venit pe această nenorocită şi întunecoasă planetă, numită Pământ. A ajuns un copilaş într-un cămin sărac. A crescut în sărăcie şi greutăţi. El ştia ce înseamnă a fi flămând, obosit şi înfrigurat. El a suferit aşa cum trebuie să sufere întreaga omenire. Era exact aşa ca şi cum El ar spune: „Aşadar, voi aţi păcătuit. Voi trebuie să purtaţi semnul morţii. Voi trebuie să suferiţi şi să muriţi. Deoarece aceasta este calea, Eu am părăsit tronul Meu din cer ca să vin să împărtăşesc soarta voastră împreună cu voi. Şi Eu vreau să port semnul morţii. Voi toţi sunteţi poporul Meu.”
Regele Christian a făcut o faptă frumoasă, identifi cându-se pe sine cu supuşii lui. Dar Isus a făcut ceva cu mult mai frumos. El nu numai că a locuit cu noi şi a suferit cu noi; El a murit în locul nostru. Pentru că El a părăsit totul, noi putem moşteni totul. Pentru că El a suferit, noi avem speranţă. Pentru că El S-a împărtăşit de viaţa noastră de necaz şi durere, noi ne putem împărtăşi de viaţa Lui de slavă şi pace. Pentru că El a murit pentru noi, noi putem trăi cu El în veci. Pentru că El a înviat din morţi, nu e nevoie ca noi să ne temem de moarte. Pentru că El ne-a iubit atât de mult, şi noi îl iubim pe El. Ce Rege!

Preluat din Revista Respiro

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button