Documentare

Singurătatea – O viaţă pustie ? Partea a IV-a

Reporter:

Într-o oarecare măsură, cu toţii cunoaştem durerea de a nu putea împărtăşi cu nimeni ceea ce simţi şi gândeşti.

Ştim ce înseamnă acumularea de idei şi gânduri neîmpărtăşite sau senzaţia că toţi au ceva, se bucură într-un mod pe care tu nu ai să ajungi niciodată să-l experimentezi, probabil pentru că nu-l meriţi.

Sau oscilarea între convingerea că lumea din jurul tău este ostilă şi denaturată şi de aceea nu reuşeşti să-ţi găseşti corespondentul, şi sentimentul că tu eşti diferit, anormal, greu de înţeles şi de acceptat de către ceilalţi.

Poate ai amintiri, regrete sau resentimente vis-a-vis de relaţiile anterioare. Sau poate te apasă presiunea celorlalţi: „Tu nu te mai căsătoreşti? Eşti prea pretenţios sau pe tine nu te iubeşte nimeni?”.

Doamna A.V., violată în copilărie:

Singurătatea a fost şi locul unde eu m-am regăsit. Era ca o groapă, unde pereţii sunt aşa de înalţi încât nu vezi decât o bucată de cer, undeva, acolo sus, şi-ţi dai seama că oricum drumul până la suprafaţă este aşa de lung şi când eşti acolo nu poţi să faci altceva decât să gândeşti.

Contează şi felul cum gândeşti, dar faptul că ai un Dumnezeu care ştie să te asculte, în faţa Căruia poţi să-ţi verşi amarul, cred că este un punct în plus faţă de cei care ajung în acea groapă şi n-au nicio speranţă şi nicio nădejde, şi care se gândesc numai cum să-şi ia viaţa.

Ovidiu Bulzan, pastor:

Pentru fiecare dintre noi există o vreme în care trebuie să fim singuri. Pentru mine, unul dintre cele mai glorioase momente este cel reprodus în Scriptură, acolo unde se spune că patriarhul Iacov a rămas singur. Pentru că, în sfârşit, omul acesta, care fusese un maestru al furtului, al şmecheriilor şi al ingineriilor, de la genetică până la financiar, rămâne singur.

Dumnezeu poate să-l transforme din înşelătorul Iacov în patriarhul Iacov. Este momentul în care omul acesta, care dădea bine faţă de toţi cei din jur, mai puţin faţă de Dumnezeu şi familia lui, ajunge să fie, din înşelător, omul care binecuvântează, omul care devine patriarh pentru că a rămas singur cu Dumnezeu.

Reporter:

Ce este important pentru cei singuri?

Radiana Cordoş, consilier creştin:

Dacă te uiţi la un copil orfan, vizitezi orfelinate sau chiar te întâlneşti cu femei care au rămas văduve, poţi observa ce bine le face o atingere, ce mult contează o îmbrăţişare, un zâmbet, o strângere de mână.

Reporter:

Exemplul doamnei Ortansa Radu, rămasă văduvă după 43 de ani de căsnicie fericită, ne arată că singurătatea poate fi evitată.

Ortansa Radu, văduvă:

Caut să fiu utilă celor din jurul meu. Am grijă de-o bătrână. Am grijă de copii. Le fac tot ce le trebuie în fiecare sâmbătă, prăjitură. Deci activitate am şi nu mă simt singură.

Reporter:

Adriana Cosman împreună cu soţul ei Gigi Cosman şi cu ceilalţi doi fii ai lor au experimentat durerea singurătăţii datorate pierderii cuiva drag şi iubit din familie.

Adriana Cosman:

L-am pierdut pe băiatul nostru de 21 de ani, pe Lucian. Un băiat deosebit. O frumuseţe de copil. Cu-o inimă mare, smerit, un cântăreţ bun, care Îl lăuda pe Domnul cu toată inima lui, cu o mână jucăuşă pe clapele pianului.

A alunecat pe un povârniş de munte şi căderea i-a fost fatală. A mai trăit puţin la spital şi a plecat la Domnul.

Reporter:

Cum poţi scăpa de singurătate în cazul în care eşti tânăr şi necăsătorit? Alin Avrămoni are 29 de ani şi nu este căsătorit.

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:

Pentru a scăpa de singurătate cred că un rol important îl au prietenii, şi contează ce prieteni ai. Şi prin ei cred că Dumnezeu îţi vorbeşte. Când vorbesc de prieteni vorbesc de relaţii. În fond şi la urma urmei trăim într-o lume de relaţii. Dacă nu avem relaţii, ne izolăm, ne autoizolăm.

Reporter:

Ce simţiţi în singurătate?

Domnul S.I., Căminul de bătrâni:

Multă durere. Nu-i ai pe ai tăi lângă tine ca să poţi să vorbeşti cu ei şi să le mulţumeşti de anumite lucruri.

Dana Jibetean, tânără necăsătorită:

Într-un fel tânjesc după starea de căsătorită, dar… să vedem…J Cred că poţi să te bucuri de orice stare, şi ar fi ideal să ne bucurăm chiar şi în starea de persoană singură.

Reporter:

Doamna Elena Ţârle este în vârstă şi bolnavă şi locuieşte singură într-un apartament de la etajul IV al unui bloc de la marginea oraşului.

Elena Ţârle, văduvă:

Eu aş vrea să vină mai curând Domnul Isus, să vină mai curând răpirea Bisericii de pe acest pământ. Asta mi-e dorinţa cea mai mare.

Ştiu că sunt mulţi cărora le este mai dragă viaţa aici, dar este mai ferice acolo, dincolo… Abia aştept să ajung la Domnul Isus, să-L ţin de mână şi să mă plimb cu El prin Rai. Domnul să ne ajute să fim pregătiţi pentru întâlnirea cu El, că-i aproape, e foarte aproape acest moment.

Reporter:

Ce înseamnă singurătatea pentru dumneavoastră?

Doamna F.M., Căminul de bătrâni:

Pentru mine singurătatea este cel mai dureros lucru şi cea mai dureroasă boală pe lumea asta, să ştiţi dumneavoastră.

Eu am fost o femeie stimată şi respectată şi m-am simţit foarte bine. Până a trăit soţul a fost foarte bine. Sunt 16 ani de când mi-a murit soţul, şi de atunci am rămas singură.

Reporter:

Aş vrea să atingem acum puţin problema celor divorţaţi. Mai întâi ce spune Biblia despre căsătorie?

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup”,

le răspunde Domnul Isus Cristos, citând acest text biblic, celor care-L întreabă despre divorţ.

„Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”, încheie Mântuitorul acest răspuns.

Dumnezeu vrea ca doi oameni – bărbat şi femeie – să devină un singur trup. Dar se întâmplă că acest singur trup devine de multe ori altceva, şi anume două trupuri singure sau doi oameni singuri.

Eli Henteş a fost părăsită de soţul ei într-un moment cînd era grav bolnavă. Ce a făcut Eli la un Crăciun când era singură-singură?

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

Am început să mă cert cu Dumnezeu, şi să-L întreb din nou: „Doamne, de ce-ai îngăduit să fiu atât de singură?”. Singurătatea la sărbători parcă e cea mai apăsătoare.

Deodată am simţit prezenţa Domnului lângă mine. L-am simţit atât de aproape. A început să vorbească cu mine: „Eli, tu nu eşti singură! Eu sunt cu tine!”.

Mi-a dat chiar un reper din Biblie, din Epistola către Romani, capitolul 8, versetul 28: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”.

Reporter:

I-ai văzut întristaţi pe cei din jurul tău, pe mama ta sau pe fratele tău atunci când aţi rămas singuri?

Fetiţă părăsită de tatăl ei:

Da. Fratele meu plângea tot timpul. Deşi încercam să mă joc cu el, el plângea. Mama mea plângea şi ea. Şi eu plângeam câteodată… dar cu timpul am înţeles…

Reporter:

Aviz  taţilor  care-Şi  părăsesc  familia !

Este bine să te gândeşti ce laşi în urmă şi ce preţ plătesc copiii tăi pentru noua ta „fericire”.

Gabi Iluţ, cântăreaţă şi compozitoare:

Mă trezeam de multe ori şi de 2-3 ori pe noapte cu inspiraţie de la Dumnezeu. Nu era piesa în întregime, însă era acel ceva pe care puteam să clădesc. Ştiam exact, cu precizie, ce am de făcut cu ceea ce Dumnezeu mi-a dat. Şi multe cântări le-am primit în ieşirile mele prin munţi.

Mie îmi place foarte mult să ies în munţi şi să stau acolo singură cu Dumnezeu. Acolo parcă natura te inspiră şi te-ndeamnă la închinare. Şi acolo Dumnezeu mi-a inspirat foarte multe cântări.

Gili Indrie, pastor:

Există mai multe cazuri în care oamenii sunt predispuşi la singurătate. Cele mai frecvente cazuri sunt ale celor care au avut traume în copilărie. După modul în care au interpretat evenimentul sau evenimentele traumatice, ei s-au văzut singuri, părăsiţi, abandonaţi de Dumnezeu, abandonaţi de oameni. Şi oamenii aceştia tind să-şi ia viaţa în propriile lor mâini.

Apoi faptul că nu mai pot conta pe oameni – şi într-un fel există un cerc vicios aici: pe de o parte ar vrea să fie cu oamenii, dar pe de altă parte îi resping pe cei care fac paşi înspre ei. Atunci foarte mulţi cad în depresie. Şi sunt foarte greu de scos din depresie după aceea.

Acestea sunt în general persoanele care tind să se însingureze şi să se înstrăineze de ceilalţi.

Reporter:

Ce a învăţat benefic Eli Henteş din singurătate?

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

Sub apăsarea singurătăţii am învăţat să mă raportez corect la Dumnezeu, să mă bizui pe promisiunile Lui. De fapt nu eram total singură. Eram cu fiul meu. Trebuia să-i ţin loc şi de tată şi de mamă. Să mă lupt şi pentru el, pentru a nu se pierde, pentru a nu-şi pierde încrederea în Dumnezeu, pentru a nu aluneca pe căile lumii, care păreau să-i dea atâtea. Dumnezeu nu a îngăduit una ca asta.

Aproape seară de seară stăteam împreună, studiam Cuvântul, ne rugam, chiar plângeam împreună. Astăzi, prin harul lui Dumnezeu, fiul meu este slujitorul Lui.

Liviu Râmneanţu, tânăr necăsătorit:

Eu chiar nu mă pot plânge de singurătate, pentru că am această relaţie personală cu Dumnezeu. De multe ori când într-adevăr rămân singur acasă, când pleacă părinţii, atunci mă bucur că pot petrece un timp doar eu cu Dumnezeu. Pentru mine e o bucurie.

Probabil că dacă ar fi să stau izolat mai multe zile într-un loc anume, ceva m-ar deranja. Deci n-aş rezista. Dar să petrec un anumit timp singur în fiecare zi, pentru mine    e-o plăcere. Chiar îmi place.

Dr. Ileana Radu:

Dumnezeu te veghează şi vrea să comunice cu tine. El ţi-a pus la îndemână comunicarea, prin revelaţia Scripturii. Problema este dacă tu poţi să intri în comunicare cu EL.

Uneori cei singuratici sau însinguraţi au nevoie de dragostea celorlalţi, de asistenţa celorlalţi, ca să redescopere ce-ar putea să facă creativ şi roditor cu singurătatea lor.

Reporter:

Şi Eli Henteş a găsit ceva creativ şi roditor în noaptea de Crăciun când s-a simţit cel mai singură.

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:

În noaptea aceea de Crăciun am înţeles că într-adevăr Dumnezeu avea un plan cu mine, Dumnezeu avea un scop măreţ. I-am simţit atingerea, i-am simţit mângâierea, i-am simţit pacea.

Vorbeam cu El, vorbea cu mine, dar de astă dată nu mă mai certam cu El, ci dimpotrivă, I-am cerut iertare pentru nesăbuinţa mea, pentru starea mea.

Mi-amintesc cum şi-mprejurul meu se aşternuse pacea. În orele acelea puţine de noapte, în acea noapte de Crăciun, am dormit atât de bine. Mă legănase Însuşi Dumnezeu.

Reporter:

Cum ar putea fi împlinită sau cum ar putea fi depăşită starea de singurătate?

Radiana Cordoş, consilier creştin:

Cred că relaţia cu Dumnezeu este cea care alungă durerea singurătăţii. Aş vrea să ne gândim la felul în care Isus Şi-a trăit viaţa şi relaţia cu Tatăl. Când citeşti Scriptura, ai sentimentul că fugea de-a dreptul, căutând cu disperare momentele acelea pe care să Şi le petreacă cu Tatăl în rugăciune, în acel dialog în care relaţia Lui cu Dumnezeu înflorea. Era singura situaţie în care El primea putere, pentru că puterea Lui venea, de fapt, din această relaţie.

Reporter:

În relaţia cu Dumnezeu a găsit şi Titel Malnaşi – fost dependent de droguri – puterea de a NU se sinucide.

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:

Mi-aduc aminte de o seară când m-am urcat pe un hotel; lucram la construcţia acelui hotel. Era un hotel înalt. M-am urcat sus pe el şi am început să mă uit în jos. Au venit gânduri în mintea mea şi-am început să mă întreb: „Mai are rost să trăiesc?”. Nu mai vedeam nici un rost să mai trăiesc viaţa aceasta.

Vedeam că depresiile, dependenţele în care eram şi în care mă afundam tot mai mult şi problemele mele nu se pot rezolva, iar Satan se lupta la nivelul gândului ca să mă arunc jos. Am pus mâinile pe balustradă, m-am uitat în jos, am închis ochii şi căutam secunda aceea

Am început să mă pun în situaţia unui om care se sinucide. Căutam acea secundă în care să-mi fie mintea limpede, să nu mă mai gândesc la nimic, să-mi dau drumul.

Însă, în timp ce eram acolo, mi-am adus aminte de suferinţa tatălui meu în urma morţii mamei mele, şi am renunţat.

Reporter:

A fost, de fapt, o avalanşă de singurătăţi. Tatăl lui Titel a rămas singur după moartea mamei lui. Apoi Titel a rămas singur acasă, tatăl lui fiind plecat mult timp de acasă.

Acum aş vrea să vedem cum influenţează cariera viaţa unui om.

Gili Indrie, pastor:

Căutarea şi aspiraţia la supremaţie sacrifică relaţiile de dragul realizărilor profesionale, de dragul carierei şi al altor realizări pe scara socială. Astfel de oameni se înstrăinează, se însingurează de celelalte persoane prin faptul că sunt orientate numai spre realizările lor. În contextul acesta, vor sacrifica relaţiile celelalte, le vor neglija, le vor lăsa pe un plan secund şi vor ajunge să fie singuri.

Pe de-o parte, unii îşi ating obiectivele şi au o fericire aparentă de oameni realizaţi, dar când stau singuri în camera lor îşi dau seama că sunt singuri. Şi-au sacrificat totul, unii până şi relaţia cu Dumnezeu, dacă au avut-o. S-au înstrăinat şi de Dumnezeu.

Reporter:

Care ar fi totuşi un alt aspect bun al singurătăţii ?

Prof. dr. Doina Cozman:

Când rămâi mult timp singur în casă, poţi să-L chemi pe Dumnezeu să vină în camera ta, în apartamentul tău, şi-L inviţi pe un scaun. Şi poţi începe dialogul cu Dumnezeu. Acesta este aspectul bun al singurătăţii. Datorită faptului că nu ai mulţi stimuli în jur, poţi ajunge să ai un dialog cu Dumnezeu, poţi ajunge să fii profund în relaţia cu El.

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:

Copiii nu-s cu noi. Sunt singuri şi ei, la locul lor, fiecare munceşte ca să-şi câştige existenţa. Deci nici ei nu pot să vină la noi să ne vadă şi să ne viziteze mereu.

Reporter:

În singurătatea ei, Dumnezeu a aşteptat-o şi pe Eli Henteş să se întâlnească cu El.

Eli Henteş:

Rămasă singură, fără sprijin din partea soţului, m-am agăţat de Dumnezeu. Până atunci mă bizuisem prea mult pe oameni, mai mult decât îmi putusem imagina.

Şi El mi-a demonstrat practic cât poate fi de greşit acest mod de a mă raporta la oameni.

Reporter:

Când simţiţi singurătatea mai dureroasă? De sărbători?

Doamna F.M., Căminul de bătrâni:

De sărbători atâta am plâns, domnul meu, şi duminica. Că eu sunt tare bisericoasă şi m-am dus la biserică. Acum nu mai pot să mă duc şi îmi lipseşte, să ştiţi.

Cel mai greu şi cel mai dureros este că n-am avut copii. Şi asta-i tare dureros, să ştiţi dumneavoastră. Să stai singură, închisă în casă luni şi luni de zile. Veneau vecinii, dar nu stăteau mult – stăteau o oră, două şi se duceau acasă.

Şi aici, la Cămin, ne simţim singuri când sunt sărbători. Degeaba au venit şi ne-au adus pachete şi cadouri, dar când rămâi singur ştiţi cât îi de dureros, domnul meu?

Şi mai ales că n-am avut nici copii. Că dacă mai ai un copil, mai vine şi te mângâie. Doar nepoata mea vine la mine, mă pupă şi mă întreabă: „Mătuşă, ce mai faci?”.

Gabriela Militaru, fost manechin şi prezentatoare de modă:

De multe ori seara, când în bucătărie era scandal şi ceartă, eu mă retrăgeam în camera mea şi a surorii mele, şi pe întunerec, să nu mă vadă nimeni, mă puneam şi mă rugam Domnului, aşa cum ştiam eu: „Doamne, fă-i pe părinţii mei să nu se mai certe, să nu se mai bată! Să nu mai fie această tensiune în familie”.

Gili Indrie, pastor:

Singurătatea înseamnă a fi deconectat de alte persoane, a fi izolat, a fi nebăgat în seamă, a fi trecut cu vederea. Poţi fi singur din punct de vedere emoţional sau poţi să te simţi singur, chiar dacă eşti într-o mulţime sau        într-un grup de oameni.

Poţi fi, însă, singur când eşti izolat de către ceilalţi în camera ta, şi cei mai mulţi simt lucrul acesta – au un acut sentiment al singurătăţii atunci când sunt singuri în cameră.

Reporter:

Care sunt aspectele negative evitabile ale singurătăţii?

Dr. Ileana Radu:

Vorbind despre singurătate, suntem foarte tentaţi să ne gândim la cazurile clasice. Ne gândim la bătrânul care nu are copii, ne gândim la femeia divorţată, ne gândim la soţul abandonat, la copilul abandonat, ne gândim la bărbaţii şi femeile necăsătorite. Dar singurătatea cred că se poate manifesta şi-n cazuri foarte obişnuite.

Eu, ca medic, văd foarte multe fenomene ale singurătăţii. De exemplu, la copilul mic. Copilul mic, sugarul chiar, care este nestimulat, care nu are compania mamei, nu are compania familiei sau nu are o companie stimulativă, creativă şi rodnică, mai târziu va fi copilul plictisit.

Copilul care este neasistat sau lipsit de relaţie, îşi dezvoltă tot felul de mecanisme şi tehnici de confort. De exemplu, copilul din orfelinat se leagănă. Îşi găseşte modalităţi prin care îşi alină cumva singurătatea, care în esenţă este o lipsă de relaţie şi de stimulare.

Copilul un pic mai mare, între 1 şi 3 ani, devine copilul plictisit. Câţi copii nu se plâng că sunt plictisiţi, că se plictisesc îngrozitor pentru că nu au o viaţă de relaţie semnificativă. Şi spun asta mai ales pentru părinţi. Părinţii ar trebui să fie în stare să sesizeze aceste lucruri în viaţa copiilor lor, să îi stimuleze şi să cultive o relaţie semnificativă cu copiii lor.

Liviu Râmneanţu, tânăr necăsătorit:

Singurătatea este în sine o greşeală sau ceva rău, pentru că poate duce la anumite stări sufleteşti de dezechilibru. Deci eu, practic, nu pot să zic că sunt singur, pentru că şi atunci când sunt singur fizic, de fapt am o relaţie personală cu Dumnezeu şi pot să-L caut pe Dumnezeu în singurătatea respectivă. Atunci nu mă simt singur.

Reporter:

În Evanghelia după Matei este consemnat episodul în care Irod îi taie capul lui Ioan Botezătorul. Pentru că ţinea foarte mult la Ioan, când aude această veste Domnul Isus Cristos a reacţionat astfel:

„Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă  SINGUR, la o parte, într-un loc pustiu” (Evanghelia după Matei, capitolul 14).

Domnul Isus Cristos vrea să stea deoparte, doar cu Dumnezeu-Tatăl, pentru că durerea morţii lui Ioan Botezătorul este foarte mare pentru El. Dar mulţimea de oameni nu este interesată de durerea Mântuitorului, ci se ţine după El.

„Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El, pe jos”.

Atunci Domnul îşi lasă deoparte durerea Lui şi se ocupă de oameni. Face minunea cu înmulţirea pâinilor, astfel încât din 5 pâini şi 2 peşti hrăneşte 5000 de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

„Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat 12 coşuri pline cu rămăşiţele de fărâmituri.[…] După ce a dat drumul noroadelor, El s-a suit pe munte să Se roage  SINGUR, la o parte. Se înnoptase şi El era  SINGUR  acolo”.

Până la urmă Domnul Isus Cristos a reuşit, totuşi, să Se refugieze într-o întâlnire de noapte cu Dumnezeu, Tatăl Său.

Pune-te chiar acum pe genunchi, dragul meu prieten şi prietenă. Tatăl nostru iubit din ceruri – Dumnezeu – te aşteaptă cu toată dragostea. Poţi să te refugiezi în SINGURĂTATE  în braţele lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeul cel de 3 ori sfânt să te binecuvânteze din abundenţă cu tot felul de binecuvântări cereşti şi pământeşti, în Domnul Isus Cristos. Cu toată dragostea îţi spunem: Dumnezeu să te binecuvânteze!

Realizator: Ioan Ciobotă

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button