Reporter:
Sugestia psihologiei laice de a căuta ajutorul în noi înşine este ca un fel de prăbuşire spre interior. Creştinismul spune că DOAR Dumnezeu ne poate ridica din mocirlă.
Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:
Alcoolicul se prăbuşeşte înspre sine însuşi dar nu mai găseşte nimic nici acolo. El este un om extraordinar de singur.
Reporter:
Dragi prieteni, credeţi că există vreo şansă ca viaţa să se poată schimba sau e prea târziu pentru aceasta?
N-are sens să vorbim despre alcool. Cu toţii ştim ce este alcoolul. Am văzut ce este alcoolismul, care sunt efectele acestuia şi vieţi schimbate de puterea lui Dumnezeu.
Acum, aş vrea să răspundem la această întrebare: Se mai poate schimba ceva? Viaţa poate să fie schimbată de puterea lui Dumnezeu sau este destinată să rămână sub apăsarea păcatului? Vă invit să aflăm câteva răspunsuri posibile la aceste întrebări.
Membru AAA:
Vroiam să încetez băutul pentru că mi-am dat seama că e o problemă şi problema e gravă şi că n-o pot rezolva. N-am găsit nici o soluţie.
Elena Iacoban:
De la o vârstă foarte tânără am început să beau. Şi băutura aceasta n-a fost aşa numai ocazională. Deci, începuse deja să-mi placă să beau. Şi plăcându-mi aşa de mult am băut. Şi, deja devenise o obişnuinţă pentru mine. Când era băutură îmi plăcea.
Pacient 4 – Spitalul de psihiatrie:
Consumul abuziv de alcool a fost … Mă rog am fost stagiar. Am lucrat trei ani în sudul Olteniei şi acolo a început consumul abuziv, adică cu zaibăr.
Reporter:
Odată început consumul abuziv de alcool ce se poate face din punct de vedere medical? Câteva consideraţii prezentate de doamna doctor Lucia Maria Rădescu, medic psihiatru, la Spitalul de Psihiatrie din Jebel.
Lucia Maria Rădescu:
Se face o trecere în revistă a personalităţii pacientului respectiv, cu ajutorul terapeuţilor, psihiatri, psihologi, consultanţi în probleme de alcoolism care ajută pacientul să-şi identifice acele defecte de caracter sau slăbiciuni care se află în spatele consumului abuziv de alcool.
De plidă, tulburări afective cum este imaturitatea emoţională, labilitatea emoţională, pierderea controlului asupra mâniei, faptul de a fi dominat de frică sau de autocompătimire precum şi tulburări la nivel de cunoaştere, idei care nu mai funcţionează în prezent, care nu-l mai ajută să se adapteze, prejudecăţi, cum ar fi prejudecata că un pahar n-are cum să-ţi strice.
Nu dimpotrivă, acel prim pahar este cel care duce la recădere. Dar foarte puţini alcoolici ajung să conştientizeze acel lucru sau să-l afle de la un terapeut.
Marius Ioana, preot:
Cei care zac în acest păcat pot să-şi pericliteze mântuirea. La fel ca şi desfrânarea şi ca alte patimi şi patima aceasta a alcoolului poate să depărteze pe Fii de ?mpărăţia lui Dumnezeu. Prin creştinism, Dumnezeu ne-a arătat care este scopul nostru aici pe pământ, care este valoarea vieţii aici pe pământ, care este valoarea noastră dincolo de viaţa acesta pe pământ.
Alcoolismul este o patimă, este un păcat pentru că face ca viaţa noastră să se dubleze. ?ţi creează o viaţă imaginară aicea pe pământ, o viaţă care după câteva ore poate să te readucă în realitatea crudă pe care o trăieşti şi cel mult poate să-ţi ofere un confort oarecare pentru puţinul timp pe care-l petreci într-o stare de ebrietate.
Reporter:
În continuare despre câteva metode de a face rost de alcool.
Pacient 1 – Spitalul de psihiatrie:
Fiind în armată eram şofer şi mergeam pe maşină, făceam cursă în ţară cu armata. Am ajuns să vând motorină şi benzină prin sate, contra alcool.
Bine, adevărul este că la volan niciodată n-am consumat. Ba da, de două ori. Dar am avut noroc că n-a venit şi nu m-a prins şi n-am făcut accident că altfel poate nu eram aici, eram în altă parte.
Firma la care am lucrat a fost desfiinţată juridic şi atelierul în care am fost 38 de ani, a mai rămas unul singur care păzeşte şi pune sigiliul. Şi-am fost trimis în şomaj. Ei, dacă am fost trimis în şomaj atunci m-am gândit, la vârsta mea cine te mai angajează, şi în meseria pe care o am.
Şi atunci a început să intre spaima asta în mine, ce se va întâmpla şi s-a întâmplat şi în loc să gândesc lucid. Şi atunci am zis că să o termin că simţeam că a început să mă înţepe pe la ficat nişte treburi, şi vorbitul acesta singur, şi gesturi necontrolate. Şi atunci am spus că nu se mai poate. Şi am spus că acuma fiind în şomaj, fiind angajat şi află cineva că ai fost la psihiatrie spune: „Băi, ăstai nu-i aşa!” Mă întorc înapoi şi-mi dă cartea de muncă şi-mi spune: „Du-te la altă masă că avem încă vreo 1000 în faţa porţii care vor să lucreze!”
Reporter:
Ce părere aveţi despre sistemul de justificări?
Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:
Îmi pare foarte rău că eu trebuie să fiu un pic cinic. Astea-s alibiuri, sunt alibiuri. El, alcoolicul este foarte mare specialist în a descoperi şi a fabrica nenumărate motive de a-şi justifica consumul de alcool. Deci, el merită sigur că toată compasiunea noastră şi toată dragostea noastră.
Dar, trebuie, pe de altă parte, după părerea mea, chiar primul pas în a intra într-o relaţie terapeutică cu un astfel individ este să îl faci să înţeleagă că este vorba de slăbiciunea lui, de slăbiciunea lui caracterială, de lipsa lui chiar de onestitate, vis-ŕ-vis de a-şi interpreta consumul şi abuzul lui, pentru că fără această premiză el nu o să-şi găsească nici o resursă internă de a se stăpâni sau de a porni pe un alt drum.
Trebuie să ştim aşa, că jumătate din toată cantitatea de alcool produsă în lume este băută doar de 10% din populaţia globului. Deci, să nu ne închipuim că cealaltă jumătate, bine nu are, nu a avut, nu a trecut prin situaţii în care să se simtă singuri sau neajutoraţi asta şi n-au apelat la droguri, da? N-au apelat la alcool.
Reporter:
Care este pragul care duce la pierderea libertăţii de a se abţine de la alcool?
Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:
Asta-i un lucru esenţial. Când oamenii de ştiinţă au încercat să spună: „Domnule, care este, care este nucleul alcoolismului? Ce-l face pe un om, ce-l deosebeşte pe un om care consumă de un om care nu consumă?” Atuncea toată lumea a ajuns, aici în privinţa aceasta toată lumea a ajuns la un numitor comun. Nucleul alcoolismului este pierderea capacităţii de a controla consumul. Odată început, un alcoolic, nu neapărat un alcoolic, un om care este pe cale să devină alcoolic, el n-are capacitatea de a se opri, se numeşte pierderea controlului. El pierde controlul în momentul în care trebuie să se oprească şi pierde capacitatea controlului sentimentelor pe care alcoolul le generează, a efectelor în prima fază pozitive. El vrea mai mult. Dacă se simte, se numeşte lubrificat social, adică te simţi foarte bine social, începi să vorbeşti, eşti vorbăreţ, eşti deschis. Ei, el vrea să fie şi mai vorbăreţ şi mai deschis. N-are capacitatea să se autocontroleze.
Membru AAA:
Cred că ştiam că a doua zi dimineaţa iarăşi am nevoie. Ajunsesem să beau de unul singur pentru că nu doream să las un pahar sau să împart cu cineva pentru că ziceam că nu-mi ajunge mie.
Aşa am ajuns la un moment dat să mă trezesc dimineaţa că pe principiul „cui pe cui se scoate” trebuie să mă dreg cu un pahar. Şi am ajuns la nevoia, de dimineaţă primul lucru, nu să beau un pahar cu apă sau să mă duc să mă spăl pe dinţi ci să iau băutura cu gândul că să mă dreg şi supă aceea totul va fi în ordine.
Colonel Ioan Băla, Comandantul Penitenciarului Timişoara:
Cele mai numeroase din punct de vedere statistic sunt infracţiunile de furt. O bună parte dintre acestea au şi conotaţii economice şi sociale. Printre acestea din urmă aş putea să enumăr, din nou: dependenţa de alcool. Nevoia de a-şi procura, de a consuma zilnic alcool în detrimentul alimentaţiei zilnice, în detrimentul hranei şi îmbrăcămintei pentru copii, pentru familii. Situaţie care se repercutează negativ asupra nivelului de pregătire, asupra stării de sănătate atât fizică, cât şi mintală a urmaşilor. Degenerează relaţiile conjugale în urma certurilor. Efectiv se ajunge la situaţii de divorţ. Prin imposibilitatea asigurarii mijloacelor materiale şi datorită stării tensionale create de etilici, de consumatorii de alcool, fie el soţ sau soţie apar aceste fricţiuni care se repecutează cel mai adesea în forma gravă asupra copiilor.
Pacient 1 – Spitalul de psihiatrie:
Ceea ce m-am hotărât să, deci am trecut prin abstinenţă, am trecut prin beţii crunte. Acuma ştiu cum este mai bine şi cum este mai rău. Deci, în ideea asta vreau să sugerez, şi cei care au părinţi alcoolici să facă în aşa fel, dacă au copii să facă să nu vadă copiii. Şi nu să se certe pentru băutură sau să vină cum se vine acasă.
Da domnule, dacă vin acasă la ora 6 beat, beau şi mă plimb până la ora 10-11, când ştiu că ei dorm şi mă culc atunci ca să nu mă vadă cum arăt. Ei sunt mari, sunt la liceu şi ce să înveţe de la mine? Ce să le spun: „Băi fraiere, tu să nu consumi alcool” şi eu eram cu sticla lângă mine…
Am ajuns de multe ori să ascund sticle nu ştiu pe unde, ca să nu le găsească cei din familie.
Reporter:
Ce s-ar putea face pentru tratamentul preventiv al alcoolismului?
Dr. Lucia Maria Rădescu, medic psihiatru:
Tratamentul preventiv în cazul alcoolismului ar trebui să înceapă din primii ani de educatie elementară. Sunt ţări în care există programe de educaţie şi de tratament al alcoolismului şi al dependenţei la droguri. Acolo, fiecare ştie partea lui de obligaţii sau de responsabilităţi. De pildă, în privinţa prevenirii alcoolismului principala responsabilitate ar ţine de Ministerul ?nvăţământului sau de mă rog, profesori, învăţători care prin coloborare cu psihologi şi psihiatri pot stabili o strategie menită să îi facă să înţeleagă, pe tineri, pe grupe de vârstă ce este alcoolismul, cum se poate ajunge la dependeţa de alcool şi ce consecinţe poate avea. Scopul fiind acela ca pe cât posibil să scadă numărul celor care consumă alcool chiar şi în cantităţi moderate.
Pacient 1 – Spitalul de psihiatrie:
Şi bineînţeles că şi relaţiile din familie s-au cam răcit. Cum adică, vin copii care sunt la şcoală să spună: „Măi, tati uite asta, asta şi asta.” Cum să facem asta şi asta. Sau, orice făceau, orice mică prostie deja mă răsteam, săream în aer ca un cocoş galic şi starea asta le-am dat-o şi lor.
Lucia Maria Rădescu:
Sunt de asemenea alcoolici la care aceste simptome psihotice, halucinaţiile eventual asociate cu idei delirante pe teme de gelozie sau pe teme de urmărire şi persecuţie pot continua luni de zile sau chiar ani de zile dacă se instalează o psihoză alcoolică, pe fond toxic.
Daniel Cocar, pastor:
„Noi ne facem creştini”, aşa spune Bibli – Cuvântul lui Dumnezeu, în Evanghelia după Ioan la capitolul 9, versetul 12, că noi avem harul să-l primim pe Isus Cristos în inima noastră ca Domn şi Mântuitor personal prin rugăciune, prin credinţă, prin pocăinţă. Şi în felul acesta Isus Cristos intră în viaţa omului. Domnul Isus nu automat intră în viaţa unui om aşa că noi avem dreptul acesta sau privilegiul, nu, noi trebuie să ne facem creştini.
Ei, când omul acesta l-a invitat pe Domnul Isus Cristos în inima lui ca Mântuitor personal şi a înţeles harul lui Dumnezeu şi Evanghelia lui Isus Cristos a aruncat 60 de litri de pălincă şi nu mai bea.
Mi se pare că asta este o victorie extraordinară, un individ care era beat, nu ştiu câte ore dintr-o zi nu era beat, deci un alcoolist convins la ora actuală nu mai bea. Evanghelia a demostrat încă o dată că are putere să schimbe viaţa unui om. Şi asta este Evanghelia lui Isus Cristos.
Petre Stanoievici:
În acea seară de 9 martie, Dumnezeu a schimbat viaţa mea.
Elena Iacoban:
Dumnezeu ne iubeşte pe noi pe toţi, Dumnezeu este dragoste şi atât de mult ne-a iubit că L-a dat pe Domnul Isus Cristos să moară pentru păcatele noastre.
Daniel Cocar, pastor:
Cu ce se înlocuieşte vidul din tine? Cu două mari valori. Prima este Isus Cristos. Am spus că pentru a deveni creştin, pentru a fi iertat de păcatele tale, pentru a primi puterea lui Dumnezeu în viaţa ta trebuie să-L inviţi pe Isus Cristos în viaţa ta.
Pune-te pe genunchi CHIAR ACUM, împreunează mâinile şi roagă-te. Şi spune-I: „Doamne Isuse, recunosc că sunt păcătos, recunosc că am problema aceasta.” Nu-ţi fie jenă să-ţi nominalizezi păcatul. Acesta este primul pas spre eliberare: să-ţi nominalizezi păcatul, să recunoşti: „Da, eu problema aceasta alcoolismul şi nu numai.” Nu-ţi fie ruşine pe urmă să spui: „Doamne Isuse, să devin copilul Tău, vreau să devin creştin, ajută-mă. Te invit Doamne Isuse în inima mea şi te fac Domnul şi Mântuitorul meu personal.”
Când din toată inima îl vrei pe Isus Cristos în viaţa ta, când prin credinţă crezi că Isus Cristos a murit pentru tine, crezi că este Dumnezeu, că este Fiul lui Dumnezeu, El va intra în viaţa ta. Şi Duhul lui Dumnezeu va intra în viaţa ta.
Realiaztor: Ioan Ciobotă
