Meditatii

Muşchii şi copacii care te încurajează

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi
îngrijeşte de voi.
1 Petru 5,7
Poate că n-ai auzit de exploratorul african a cărui zi de naştere este astăzi.
Dacă doreşti să citeşti o istorisire adevărată despre o aventură palpitantă, citeşte despre călătoriile lui Mungo Park. În 1905, el a explorat râul Niger, pe o întindere de peste 1600 km, călătorind pe acolo pe unde nu mai fusese niciun om civilizat.
Cu o ocazie, Park s-a pierdut şi era disperat de bolnav. I se părea că până şi Dumnezeu l-a uitat. Zăcând pe pământ în junglă, de-abia mai putea să vorbească; era în stare muribundă când privirea lui s-a oprit asupra unei bucăţi de muşchi proaspăt, de culoare verde. Frumuseţea acestuia i-a adus oarecum bărbatului bolnav şi descurajat viaţă şi speranţă.
Mungo Park şi-a zis: „Niciun ochi omenesc, afară de al meu, nu poate vedea această bucăţică de muşchi şi totuşi Dumnezeu îl păstrează verde şi frumos. Chiar dacă eu nu l-aş fi văzut niciodată, Dumnezeu îl va iubi mai departe şi îi va purta de grijă. Dacă Dumnezeu este atât de îndurător şi iubitor, încât să-i poarte de grijă acestui muşchi, sunt sigur că El îmi poartă şi mie de grijă, aşa că o să mai fac o încercare.”
Fiind încă bolnav, Mungo s-a ridicat din patul lui din junglă şi a mers la întâmplare. În curând, a găsit hrană şi a pornit la drum spre prieteni. El şi-a îndeplinit sarcina şi s-a întors acasă în triumf. Asupra lui au fost îngrămădite multe onoruri, pe care nu le-ar fi primit dacă n-ar fi fost acea bucată de muşchi şi asigurarea pe care el i-a dat-o că Dumnezeu îi poartă de grijă. Adolescenta Jennifer a avut o experienţă asemănătoare. Din anumite motive, ea a fost teribil de descurajată şi se întreba cum va mai putea să trăiască. Căminul ei era departe şi nu se putea gândi la nimeni căruia să-i vorbească despre necazul ei.
Închizând cărţile, Jennifer a părăsit dormitorul şi a mers peste terenul şcolii, până la un spaţiu cu copaci, care mărgineau un pârâu spumegând.
Ea s-a aşezat sub un stejar şi a privit înspre vârful lui, atât de sus deasupra ei. Ceva din verdeaţa pădurii şi tăria copacilor i-au vorbit despre pace şi speranţă. Gândurile ei au fost îndreptate către Dumnezeu şi ea I-a spus Lui despre toate problemele ei.
Jennifer s-a întors în camera ei în acea zi, zâmbind, pentru că lăsase grijile
ei la Acela care a făcut pomii şi pârâul care spumega.

Sursa: Revista Respiro

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button