Când eram în liceu, îmi aduc aminte, dacă nu îmi făceam temele căutam ceva, o scuză bună care să mă scape de întrebările suspicioase ale profesorilor. Cred că toţi ştiţi acest gen de a ne scoate cumva din ce am intrat, vrând sau nevrând. Ei bine, partea proastă e că profesorii ne citeau doar după faţă dacă e o scuză bună sau una imaginară. Ce-i drept, înveţi să fii inventiv în astfel de situaţii, însă nu ţine mult, că deja ai picat testul. E doar un mic exemplu sau o mică explicaţie la ceea ce aş vrea să vă vorbesc în următoarele rânduri.
Am auzit de multe ori oameni care, atunci când le vorbeşti despre Dumnezeu, caută scuze. Una dintre scuze ar fi aceea că săracii nu mai au timp de atâta muncă, însă tot muncind mereu şi mereu, tot nu adună nimic; din contră, trebuie să-şi cumpere alte provizii pentru că rodul muncii lor deja e o trudă zadarnică. Nu obiectez şi nu spun că nu trebuie să nu muncim, din contră, să fim harnici, dar sufletul nostru nu trebuie lăsat deoparte şi neglijat. Bineînţeles că dacă zilnic avem nevoie de hrană şi apă pentru a supravieţui, nu credeţi oare că pentru a supravieţui spiritual avem nevoie tot zilnic de hrana şi apa vieţii, care vin de la Dumnezeu? Răspunsul mi-l veţi spune clar “Da!”.
Chiar şi creştinii au început să neglijeze hrana zilnică şi regulată de care sufletul lor are nevoie şi cum spune Sfânta Scriptură, nu puţini sunt aceia care dorm (spiritual). Ne mirăm de multe ori de ce lucrarea în biserică nu propăşeşte, de ce creştinii au de înfruntat numai probleme amare la care cad deseori, de ce şi iarăşi de ce…
Răspunsul este simplu. Căutăm mii de scuze pentru a nu merge la biserică, căutăm motive care să ne ţină legaţi acasă, crezând că, dacă vom viziona un program live pe Internet, ne-am săturat şi sufletul nostru deja este sătul. Ce mare păcăleală să credem că doar cu forme artificiale vom supravieţui, ce lovitură grea reuşeşte Satana să dea acelora care apleacă urechea la şoapta lui, crezând că “vitaminele sufleteşti” le obţinem prin scuze şi hrană spirituală. Dacă scuza ne acuză în viaţa reală de zi cu zi, nu credeţi oare că scuzele acestea ne vor acuza în ziua judecăţii, când vom sta faţă-n faţă cu cel care ne-a creat să-I fim nişte slujitori devotaţi Lui?
Aş vrea ca toţi aceia care trec peste aceste rânduri şi au luat aminte la cele de mai sus să conştientizeze pericolul în care se află deseori, când Satana vine să ne aducă “hrană artificială”. Aruncă-ţi scuzele la gunoi dacă vrei să trăieşti!
