ArticoleMeditatii

Ocrotirea Mariei

Era într-o duminică. La marginea unui sat din Scoţia, se afla casa unor oameni cu teamă de Dumnezeu. Părinţii erau plecaţi la biserica din sat, iar Maria a rămas singură acasă pentru a mai pune câteva lemne pe foc, si a menţine căsuţa în ordine. Deodată în faţa uşii apărură doi bărbaţi a căror înfăţişare trăda ocupaţia lor. Dar Maria era prea mică să poată citi ceva pe feţele celor doi. Foarte prietenoasă, Maria îi pofti pe cei doi bărbaţi la masă.
–          -Care dintre voi spune rugăciunea? Întrebă maria.
–          Roagă-te tu, zise cel bătrân.
Cu bucurie în glas, Maria mulţumi Tatălui ceresc pentru mâncare. Apoi începu discuţia între ei.
–          Nu ţi-e frică? Dacă vine un hoţ?
–          Frică??? Nu…, zise Maria. Dumnezeu mă păzeşte şi pe deasupra noi avem un câine mare. Ştiţi cântarea despre Domnul care ne păzeşte?
–          Nu, ce cântare? Ziseră cei doi.
Maria începu să cânte:

“Şi dacă soarele se-ascunde,
Şi leul urlă-n jurul meu,

Eu ştiu că-n noaptea-ntunecoasă

Isus e-Ocrotitorul meu.”

Cei doi au ascultat cu atenţie cântarea Mariei. Apoi au început să vorbească între ei într-o limbă necunoscută micuţei. Cei doi au plecat, dar nu înainte ca cel tânăr să spună:
–          La revedere Maria! Nu te vom uita niciodată.
Când părinţii s-au întors acasă, au rămas îngroziţi: câinele cel mare, ocrotirea lor, era mort. Dar Maria, în casă, era bucuroasă că a dat de mâncare oaspeţilor ei şi le-a cântat şi o cântare despre ocrotirea Domnului. Atunci au înţeles părinţii Mariei de ce a murit câinele lor.

Anii au trecut. Bărbatul cel tânăr, aflat acum în îndepărtata Australie, a mai auzit încă o dată cântarea despre ocrotirea Domnului. Atunci a cugetat la viaţa sa stricată, la viaţa sa fără Dumnezeu în lume şi s-a întors de pe calea rătăcită pe calea credinţei. L-a primit pe Isus ca Mântuitor al său personal. Cugetarea la cântarea micuţei Maria l-a condus pe acel om pe calea vieţii.
Părinţii Mariei au văzut mâna cea bună şi atotputernică a lui Dumnezeu în ocrotirea copilei lor.
Trăim într-o lume rea şi plină de pericole. Fericiţi sunt toţi cititorii care şi-au pus încrederea în Domnul Dumnezeu. El este Marele Ocrotitor, şi izbăvitorul nostru. În El neîncetat trebuie să ne încredem, şi doar aşa vom birui mereu în orice încercare, fie ea cât de mică sau pe atât de mare.

Nu te teme prieten drag, dacă încă nu l-ai cunoscut pe Domnul Isus ca Domn si Stăpân al tău personal, te îndemn să o faci chiar astăzi, cere-I Lui Isus să îţi dea putere de a-L urma pe El toată viaţa ta, şi El este credincios şi Drept şi îţi va asculta rugămintea ta, dacă vi cu o inimă deschisă pentru El, şi îţi vei mărturisi păcatele Tale.

“De n’ar fi fost Domnul de partea noastră –
Să spună Israel acum !
De n’ar fi fost Domnul de partea noastră,
Cand s-au ridicat oamenii împotriva noastră
Ne-ar fi înghiţit de vii,
Când li s-a aprins mania împotriva noastră,
Ne-ar fi înecat apele,
Ar fi trecut peste sufletul nostru;
Ar fi trecut peste sufletul nostru valuri năprasnice.
Binecuvântat să fie Domnul,
Care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!
Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului;
Laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.
Ajutorul nostrum este în Numele Domnului
Care a făcut cerurile şi pământul.”  (Psalmul 124)

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button