La curtea unui rege trăiau doi oşteni: unul era invidios, iar celălalt era zgârcit. Oamenii de la curtea regelui îi cunoşteau bine pe cei doi. Şi regele ştia de răutatea celor doi oşteni. Într-o zi, regele se gândi să le dea o lecţie celor doi oşteni.
– Dragii mei oşteni, zise regele, eu vreau să vă răsplătesc pentru faptele voastre. Cereţi, din ceea ce am, ce doriţi, şi eu sunt gata să vă împlinesc dorinţa. Dar să ştiţi că cel care va cere mai întâi va primi numai lucrul dorit, iar al doilea va primi tot acelaşi lucru, dar dublu faţă de primul.
Regele şi oamenii de la curte aşteptau cu nerăbdare ca oştenii să înceapă cererea. Aceştia însă păstrau tăcerea; niciunul dintre ei nu dorea să ceară primul. Cel zgârcit cugeta cam aşa: “Dacă voi cere eu primul, voi căpăta mai puţin decât colegul meu. Asta nu se poate. Mai bine aştept să ceară el întâi.” Invidiosul, la rândul lui, îşi zicea în sine: “Nu pot suferi ca zgârcitul ăsta să primească mai mult ca mine. Mi-ar crăpa inima de necaz să văd aşa ceva. Mai bine nu-mi trebuie nimic decât să primească un lucru dublu decât al meu.”
Regele aşteptă cât aşteptă, dar văzând că niciunul din ei nu vrea să ceară, hotărî ca să înceapă cel invidious. Sărmanul invidios a fost pus la mare încercare! Ce să ceară? “Ce să cer ca zgarcitul acesta pe care il urăsc aşa de mult să nu primească mai mult decât mine? Dacă cer un cal, el va primi doi cai; dacă cer o casă, el va primi două case; dacă cer bani, el va primi dublu decât voi primi eu.”
Invidiosul păşi înaintea regelui şi zise:
– Rege, cer ca mie să mi se scoată un ochi, iar colegului meu să i se scoată doi ochi.
Toţi cei de faţă izbucniră în hohote de râs, iar regele zise:
– Vedeţi, dragi curteni, cât de răutăcios este omul invidios; mai bine îşi face rău lui însuşi decât să vadă că altul o duce mai bine dacât el!
Cei de la curtea regelui au înţeles lecţia pe care a vrut să le-o dea suveranul lor. Dar noi? Biblia spune: “Celui rău de ce se teme aceea I se întâmplă…” (Proverbe 10.24)
Sămânţa Buna – GBV România
