ArticoleFamilie

Căsătoria și familia: declin sau dispariție?

Ceva se întâmplă. Semnele acestui „ceva” sunt peste tot, de netagaduit si ingrijoratoare. Vorbim despre casatorie si familie. Este casatoria ca institutie sociala in declin sau pe cale de disparitie? De citiva ani suntem confruntati cu un asalt de argumente numeroase, carti, initiative legislative, studii, comentarii, si miscari sociale care afirma ca societatea Mileniului III nu mai are nevoie de casatorie. Ca este o institutie demodata fara nici o relevanta sau utilitate sociala. Fie ca e numita epoca post-moderna, post-morala, sau cu alte nume, perioada de inceput a Mileniului III cere tot mai vehement dezinstitutionalizarea casatoriei.

Anul 2010 a fost plin de evenimente si semne de prost augur pentru casatorie si viitorul ei. Portugalia, Argentina, si Mexico City au legiferat casatoriile unisex. Judecatori federali in SUA au declarat neconstitutionala casatoria binara intre un barbat si o femeie. Publicatiile prestigioase americane Newsweek si Time au anunta „moarte” casatoriei ca institutie sociala, iar luna aceasta publicatia britanica The Economist a rulat o serie de articole in favoarea dezinstitutionalizarii casatoriei si pentru inlocuirea ei cu parteneriate civile bazate pe contracte intre parti, fara deosebire de sex. In plus, saptamina aceasta democratii americani si-au anuntat intentia de a initia luna viitoare proiecte legislative de legiferare a casatoriilor homosexuale in Rhode Island, New York, si Maryland, state in care in urma alegerilor din noiembrie au devenit majoritati.

In plus, exista miscari foarte agresive care si ele au acelasi obiectiv – eliminarea casatoriei. Amintim aici doar de Beyondmarriage.org, o miscare din care fac parte mii de personalitati influente din intreaga lume, academicieni, profesori, jurnalisti, oameni de afaceri, politicieni, filosofi, eticisti, lideri de comunitati religioase, preoti, pastori, avocati, judecatori, oameni de rind, care toti au in comun acelasi obiectiv – eliminarea casatoriei si inlocuirea ei cu o sumedenie de structuri contractuale intre doua sau mai multe persoane, dar care toate resping elementele fundamentale ale casatoriei naturale – heterosexualitatea, monogamia, fidelitatea in relatiile intime, si procreerea.

Radacinile acestor idei radicale nu sunt tocmai vechi. Fondatorii comunismului (Engels si Marx) au respins casatoria pentru ca, in opinia lor, era o institutie sociala de exploatare a femeii de catre barbat. Miscarea feminista a secolului XX a preluat aceste notiuni, iar miscarea de emanciapare sexuala inceputa in anii 60 a promovat si continua sa promoveze cu agresivitate aceleasi notiuni. Casatoria este vazuta ca un instrument de exercitare a autoritatii patriarhale. Ca atare, trebuie eliminata. Iata cum, in mod ciudat, casatoria, care pina nu de mult era socotita, de mii de ani, ca un cadru social pentru facilitarea fericirii si dezvoltarii armonioase a barbatului si a femeii, in ultimii ani a fost transformata in obstacolul primordial in calea implinirii fericirii personale.

Aceste notiuni sunt reflectate tot mai clar si des in textele rapoartelor emise de structurile europene privind familia si casatoria. Nu se mai vorbeste despre „familie,” ci despre „variante de familii.” Iar terminologia „sot si sotie” a fost inlocuita cu  terminologia de „parteneri.” Certificate de casatorie emise in statul american Massachusetts, care a legiferat casatoriile unisex in 2004, a eliminat cuvintele „mire” si „mireasa,” „barbat si femeie,” inlocuindu-le cu cuvintele „partea contractanta A” si „partea contractanta B.”

Trendurile acestea sunt in voga in majoritatea tarilor europene occidentale. Fara indoiala suntem martori al unui declin incontestabil al institutiei casatoriei. Se poate insa vorbi si despre posibila extinctie sau chiar disparitie a acestei institutii? Daca da, care ar putea fi consecintele eliminarii ei?

Subiectul acesta devine tot mai curent. Ne limitam insa astazi la concluzia directa si simpla formulata de Siegmund Freud in unul din cele mai bine cunoscute si provocatoare eseuri pe care le-a scris: Civilization and its Discontents. („Civilizatia si nemultumirile ei”) Scris in 1929 si publicat in anii 30, eseul acesta a fost tradus si in romaneste dupa 1989. Argumentul lui esential este ca dizolvarea institutiei casatoriei va rezulta in prabusirea civilizatiei. Porneste de la premiza ca civilizatia a fost facuta posibila de instituirea casatoriei ca institutie sociala fundamentala a societatii. In consecinta, afirma Freud, atita timp cit societatea accentueaza heteronormativitatea, monogamia, casatoria si procreerea, civilizatia va fi posibila, iar cind acesti piloni sociali se vor surpa, civilizatia va regresa in barbarism.

Dezbaterile privind casatoria si viitorul ei se simt si se rasfring si in Romania. Va reamintim ca in 2008 d-l Peter Kovacs, pe atunci senator de Cluj, a initiat, fara succes, proiectul legislativ al parteneriatelor unisex din Romania. Iar saptamina trecuta am dat in presa romana peste articolul alaturat al d-lui preot Marcel Radut Seliste privind situatia precara a casatoriei in Romania. Trendul inceput in tarile occidentale se simte tot mai pregnant si la romani. Numarul celor casatoriti scade, al celor necasatoriti si al celor care traiesc in concubinaj creste, si tinerii care opteaza pentru casatorie tind sa se casatoreasca la o virsta tot mai tirzie. Reproducem in intregime articolul d-lui Seliste care poate fi accesat si aici: Familia romaneasca, intre crestinismul de parada si criza economica

Familia romaneasca, intre crestinismul de parada si criza economica

Romanilor le place sa-si spuna crestini. La recensamantul din 2002, 86,7% dintre romani s-au declarat crestini-ortodocsi. Un asemenea atasament declarat fata de valorile religioase determina, la o prima impresie, concluzia ca in Romania se traieste moral. Realitatea vietii de roman dovedeste insa ca romanii traiesc in apostazie si ca familia crestina romaneasca este pe cale de disparitie. Conform Eurostat, oficiul de statistica al Uniunii Europene, numarul de casatorii in Romania a scazut de la 8,72 casatorii/1.000 locuitori in 2007, la 6,25 casatorii/1.000 locuitori in 2009. Romanii renunta treptat la institutia casatoriei civile si implicit, la Sfanta Cununie. Acest fenomen afecteaza de altfel majoritatea tarilor Uniunii Europene. In 2009, in diferite tari ale Uniunii situatia numarului de casatorii a fost urmatoarea: Belgia 4,36/1.000, Bulgaria 3,42/1.000, Grecia 4,68/1.000, Spania 3,76/1.000, Italia 4,01/1.000, Franta 3,97/1.000, Ungaria 3,67/1.000, Polonia 6,57/1.000.

A crescut numarul divorturilor


In Romania, s-a inregistrat insa o crestere a divorturilor de la 1,5 divorturi/1.000 locuitori in 2005 la 1,7 divorturi/1.000 locuitori in 2008. Statisticile nationale, pentru anii 2009 si 2010, avertizeaza ca familia romaneasca se destrama din cauza saraciei, educatiei precare, alcoolismului, violentei domestice, a separarii sotilor prin migratia economica. Institutul National de Statistica anunta in noiembrie 2010 ca “numarul casatoriilor a fost in luna septembrie 2010 cu 2162 mai mic decat in aceeasi luna a anului 2009. In luna septembrie 2010 s-au pronuntat cu 643 divorturi mai multe decat in luna septembrie 2009″, iar in decembrie 2010, acelasi institut constata ca “numarul casatoriilor a fost in luna octombrie 2010 cu 3277 mai mic decat in aceeasi luna din anul precedent”.

Fertilitatea in Romania


Eurostat inregistreaza o firava crestere a fertilitatii in Romania, de la 1,30 copii/femeie in 2007, la 1,38 copii/femeie in 2009, aceste cifre fiind totusi sub media europeana, in diferite tari europene inregistrandu-se urmatoarele date: Belgia 1,84 copii/femeie, Bulgaria 1,57 copii/femeie, Grecia 1,52 copii/femeie, Spania 1,40 copii/femeie, Italia 1,42 copii/femeie, Franta 2,00 copii/femeie, Ungaria 1,32 copii/femeie, Polonia 1,40 copii/femeie. Statisticile ne arata ca, din totalul copiilor nascuti vii in 2009, 27,97% au mame necasatorite. Totodata, conform datelor UNICEF, Romania se afla in 2009, in fruntea clasamentului european la numarul de minore care devin mame, cu 43 de minore/1.000 de mame, Institutul National de Statistica calculand o medie de 8.500 de minore care nasc anual in Romania.

Ce mai “macina” familia romaneasca?


Familia romaneasca este macinata mai ales de avorturi. In anul 2008, femeile romance ocupau locul 3 in clasamentul avorturilor comise in Europa. Conform organizatiei “Institute for Family Policies”, in anul 2008, in Romania au fost comise 127.907 avorturi, tara noastra clasandu-se dupa Marea Britanie (215.975 avorturi) si Franta (209.913 avorturi).

Aceste date statistice dezvaluie apostazia in care rataceste familia romaneasca. Clasa politica aduce un plus de bezna prin masurile “anticriza” adoptate. Scaderea cuantumului indemnizatiei pentru concediul maternal, concedierile masive, migratia personalului medical calificat din spitalele romanesti spre vestul Uniunii Europene reprezinta doar cateva din loviturile primite de familia romaneasca din partea politicienilor. In acest context, Patriarhia Romana a declarat 2011 ca “Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii”. Sunt preot de spital si martor la multe drame de familie. Stiu ca este mare nevoie ca prin acest proiect religios-duhovnicesc sa se treaca de la predica la fapte, pentru a reaseza familia romaneasca pe cale vietii crestine. Altfel, nu putem spune decat ca un popor in care familia este destrama de prea putina noastra slujire, a preotilor, de saracie, alcoolism, desfranare si ucidere de prunci, nu este un popor crestin. Poporul roman se transforma treptat intr-un popor care se sinucide si e pacat.

DECLINUL CASATORIEI IN AMERICA

Situatia casatoriei insa este cu mult mai precara dincolo de Atlantic, in SUA, unde in 2010 s-a efectuat ultimul recensamint al populatiei. In noiembrie prestigioasa institutie de sondaje de opinie si analiza a trendurile sociale din SUA, Pew Research Group, a emis un Raport extensiv, intocmit pe baza datelor obtinute la recensamint, privind declinul casatoriei in America, o tara predominant crestina cu peste 300 de milioane de locuitori. Sumarul de mai jos al Raportului a fost tradus pentru AFR de d-l Ionut Bruma, voluntar AFR din Bucuresti. Ii multumim. In linkul acesta aflati textul in intregime, in limba engleza, a Raportului, lung de 121 de pagini: http://pewsocialtrends.org/2010/11/18/the-decline-of-marriage-and-rise-of-new-families/. Ironic, insa, 95% dintre tinerii americani necasatoriti totusi intentioneaza sa se casatoreasca! http://pewsocialtrends.org/2010/11/18/the-decline-of-marriage-and-rise-of-new-families/.

Declinul căsătoriei şi apariţia noilor forme ale familiei

–studiu efectuat de Pew Social Trends Staff

Sumar

Tendinţele de transformare care au dus în ultimii 50 de ani la un puternic declin în ceea ce priveşte căsătoria tradiţională şi la ascensiunea noilor forme familiale, au fost create şi impuse prin atitudini şi comportamente diverse raportate la clasa socială , vârstă şi rasă potrivit unui nou studiu efectuat de PEW Research Center făcut în asociere cu revista  Time şi completat de o analiză demografică şi economică efectuată de U.S Census Bureau.

În Statele Unite ale Americii noua tendinţă de scădere a căsătoriilor este puternic corelată cu o scădere a veniturilor. Chiar dacă  suferă un declin la nivel global indiferent de grupuri sociale, căsătoria rămâne totuşi normă în rândul adulţilor cu studii superioare şi venituri bune dar este mai puţin întâlnită printre cei cu poziţii sociale mai joase. Studiul arată că cei ce fac parte din grupul dezavantajat din punct de vedere al veniturilor sunt la fel de dispuşi să se căsătorească ca şi cei cu venituri bune dar în acelaşi timp pun un preţ mai mare pe siguranţa financiară ca o pre-condiţie a căsătoriei. Aceasta siguranţă financiară este un criteriu pe care cei mai mulţi nu-l pot îndeplini.

Studiul arată totodată diferenţe clare între generaţii. În 1960 două treimi, aproximativ 68% dintre tinerii între 20 şi 30 de ani erau căsătoriţi faţă de doar 26% în 2008. Câţi dintre cei rămaşi sunt dispuşi să se căsătorească rămâne o întrebare deschisă. Deocamdată studiul arată că tinerii, spre deosebire de părinţii lor, înclină mai mult spre relaţiile de concubinaj sau alte diferite forme familiale cum ar fi căsătoriile între persoane de acelaşi sex sau cele interrasiale.

Chiar şi atunci când căsătoria este în declin, familia – în toate formele şi varietăţile ei rămâne mobilă şi se redefineşte uşor. Studiul arată că americanii definesc familia în foarte multe moduri iar majoritatea adulţilor văd propria familie ca fiind cel mai important şi satisfăcător element al vieţii lor.  Iată şi sumarul principalelor aspecte ale raportului :

Declinul căsătoriilor pe clase

Aproape jumătate (52%) dintre adulţii din SUA erau căsătoriţi în 2008 faţă de 72% cât se înregistra în 1960. Acest declin s-a produs pe clase sociale. În 2008 s-a înregistrat o diferenţă de 16 procente între numărul căsătoriilor înregistrate în rândul absolvenţilor de facultate (64%) şi cele din rândul celor care terminaseră doar liceul sau mai puţin (48%). În 1960 această diferenţă era de doar 4%. Studiul arată că cei cu studii medii sau sub medii îşi doresc la fel de mult ca şi ceilalţi să se căsătorească dar pun în acelaşi timp un preţ foarte mare pe stabilitatea financiară ca fiind un criteriu şi un motiv al unei căsătorii.

S-a demodat căsătoria?

4 din 10 respondenţi spun că da. În 1978 când revista Time a pus această întrebare  doar 28% au fost de acord cu faptul că s-a demodat căsătoria. Cel mai probabil vor da un răspuns afirmativ cei care sunt parte a fenomenului (62 %  din părinţii concubini) şi cei care au probleme în familie (42% din familiile conservatoare). În ciuda acestor incertitudini crescânde americanii sunt mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul căsătoriei şi al familiei (67% sunt optimişti) decât în privinţa sistemului de învăţământ (50% sunt optimişti) , al economiei (46 % optimişti) sau a moralei şi a eticii (41% optimisti).

Un public ambivalent

Răspunsurile publicului faţă de schimbarea normelor maritale şi ale familiei reflectă o combinaţie între acceptare şi reticenţă. Pe de o parte, dintre cei mai reticenţi,  69% consideră că tendinţa  femeilor singure având un copil este nocivă pentru societate iar 61% spun că un copil are nevoie atât de mamâ cât şi de tată pentru a creşte armonios. Dintre cei care acceptă noile tendinţe şi schimbări, doar câţiva spun că tendinta de a forma concubinajul (43%), copii crescuţi în afara căsătoriei(43%), copii crescuţi de cuplurile homosexuale(43%) şi căsătoriile interrasiale(14%) sunt un rău pentru societate şi foarte mulţi spun că nu prea fac diferenţa.

Stabilitatea familiilor

În ciuda declinului căsătoriei viaţa de familie nu a fost dărâmată complet. Trei sferturi dintre adulţi spun că familia este cel mai important element al vieţii lor şi că sunt foarte satisfăcuţi de viaţa lor de familie. Mai mult de 80% dintre respondenţi spun că familiile lor actuale sunt mai unite,mai apropiate decât familiile în care au crescut, sau la fel de apropiate. Totuşi au raspuns pozitiv mai mult adulţii căsătoriţi decât cei necăsătoriţi.

Definiţia familiei

În marea majoritate publicul nu consideră căsătoria ca fiind singura cale de a forma o familie. 86% spun că un singur părinte cu un copil constituie o famile, 80% spun că un cuplu necăsătorit, având copii formează o familie şi 63% spun că un cuplu de homosexuali care cresc un copil reprezintă tot o familie. Prezenţa copilului contează în mod evident în aceste definiţii. Dacă un cuplu nu are copii majoritatea spune că el nu reprezintă o familie pe când dacă un cuplu căsătorit dar fără copii este considerat de 88% din respondenţi o familie.

Legăturile care unesc

La întrebarea pe cine ar ajuta cu bani sau cu îngrijire într-un moment dificil, americanii se simt mai obligaţi în primul rând faţă de rude-inclusiv faţă de cele din familii destrămate (rude prin alianţă)- apoi faţă de prietenii cei mai buni. Ierarhizarea rudelor descrie o tendinţă previzibilă : Mulţi dintre respondenţi se simt obligaţi să-şi ajute părinţii (83% se simt extrem de datori să o facă) sau copiii maturi (77%) , la fel răspund şi referitor la părinţii(55%) sau fraţii vitregi(43%). Cât despre prietenii cei mai buni doar 39% şi-au exprimat o la fel de mare obligaţie de a ajuta.

Schimbarea rolurilor

În ultimii 50 de ani,  femeile au ajuns la paritate cu bărbaţii în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi au început să-i depăşească în realizări în domeniul educaţional. Aproximativ şase din zece femei muncesc în prezent, aproape dublu faţă de 1960.  Răspunsul publicului  cu privire la aceste schimbări denotă o problemă încă nerezolvată. Mai mult de şase din 10 (62%) din respondenţi sprijină căsătoria modernă în care atât bărbatul cât şi femeia au un loc de muncă şi îngrijesc împreună atât căminul cât şi copiii, procent în creştere de la 48% în 1977. Chiar şi aşa publicul nu a renunţat complet la tiparul  în care soţul este «capul familiei ». În jur de 67% din respondenţi spun că pentru a fi pregătit pentru căsătorie este foarte important ca bărbatul să fie capabil să-şi susţină financiar familia în timp ce doar 33% afirmă acelaşi lucru despre o femeie.

Ascensiunea concubinajului

Urmând declinului căsătoriei, concubinajul a devenit mai răspândit, aproape dublându-se din 1990 încoace, potrivit Census Bureau. În chestionarul întocmit de Pew research, 44% dintre adulţi (şi mai mult de jumatate din adulţii între 30 şi 49 de ani) spun că au trăit în concubinaj la un moment dat al vieţii lor. Dintre aceştia aproape două treimi (64%) spun că au considerat această formă de convieţuire ca un pas spre căsătorie.

Influenţa copiilor

Numărul de naşteri în rândul femeilor necăsătorite a crescut dramatic de-a lungul ultimei jumătăţi a secolului trecut de la 5% în 1960 la 41% în 2008. Diferenţe apar şi între rase :

Dintre femeile  care au născut în 2008 fiind necăsătorite, 72% erau de culoare, 53 % hispanice şi 29% femei albe. Per total numărul copiilor crescuţi de un părinte singur nu este atât de mare comparativ cu cel al copiilor crescuţi de o mamă necăsătorită, însă se observă la fel o creştere puternică- 25% în 2008 pornind de la un procent de doar 9% înregistrat în 1960. Publicul este de părere că un copil al unui părinte singur întâmpină mai multe provocări decât ceilalţi copii – 38 % spun « mult mai multe« provocari şi 40% spun « ceva mai multe«. Respondenţii chestionarului văd chiar şi mai multe provocări de înfruntat pentru un copil al unui cuplu homosexual (51% spun că întâmpină mult mai multe provocari) sau al unui copil al cărui părinţi au divorţat (42% spun că aceştia întâmpinămult mai multe provocări).

În căsătorie dragostea surclaseaza banii

Majoritatea adulţilor căsătoriţi spun că dragostea (93%), angajamentul pe termen lung(87%) şi compania (81%) sunt motive foarte importante pentru a te căsători. Un procent mai mic spun că dorinţa de a avea copii (59%) şi stabilitatea financiară sunt motive importante pentru a se căsători. Adulţii necăsătoriţi clasează aceste criterii în acelaşi mod. Totuşi, întrebaţi dacă sunt de acord că există «doar o singură iubire adevărată « pentru fiecare persoană, mai puţin de trei din zece (28%) dintre respondenţi spun, DA.

SEMNAL DE ALARMA

Declinul vertiginos al casatoriei in America a fost comentat recent si de cunoscutul intelectual evanghelic american Albert Mohler. Titlul comentariul sau este foarte sugestiv, “The Retreat from marriage – a recipe for disaster” (“Abandonarea casatoriei – o reteta pentru dezastru”) Il recomandam in textul original: http://www.christianpost.com/article/20101208/the-retreat-from-marriage-a-recipe-for-disaster

MARATONUL TIMISOREAN

Maratonul timisorean continua. Inca alergam. Nu ne-am sfarsit alergarea. Luni 10 ianuarie v-am lansat o provocare cerindu-va sa ne sprijiniti sa trecem de 5.000 de adeziuni la Declaratia de la Timisoara. De atunci ne-ati dat peste 400 de semnaturi, indreptindu-ne astazi spre 4.800. Se poate. Mai avem deci nevoie de inca citeva sute de adeziuni pentru a trece de baremul impus. Va multumim pentru abnegatia cu care ati raspuns apelului nostru pina acuma si va rugam in continuare sa semnati Declaratia si sa o difuzati peste tot se fie semnata. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Important – Cum se Semneaza Declaratia: Va reamintim din nou ca semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”) Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Buletinul AFR, 20 ianuarie 2011

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button