Când aveam vreo 20 de ani,
Doamne, ah, ce viaţă mai duceam,
Prin restaurante, baruri, cafenele şi localuri,
Doamne, ah, ce viaţă mai duceam.
Mai întoarce-Doamne-o dată roata,
Să-mi mai văd o dată soarta,
Să-mi văd anii tinereţii,
Să-mi văd strălucirea vieţii,
Care, Doamne, fără rost s-au dus.
Romulus este un cântăreţ bun, iar versurile de mai sus sunt interpretate chiar de el. Este căsătorit şi are o fetiţă.
Romulus a observat că de la un moment dat mesajul scrisorilor primite de la părinţii lui din Canada era ciudat.
Romulus Voicu:
Am avut o relaţie foarte apropiată cu părinţii mei. Am crescut într-o familie în care era multă dragoste. Ştiam cum gândeau ei, dar, dintr-o dată nu mai vorbeau despre altceva decât despre bucuria de a-L cunoaşte pe Isus Cristos.
Asta m-a şocat şi am vrut să ştiu ce i-a făcut să se schimbe aşa, pentru că dacă ei au cunoscut ceva adevărat, voiam să cunosc şi eu. Am început să citesc Biblia şi aşa am descoperit că ISUS CRISTOS ESTE ADEVĂRUL.
Reporter:
Înainte te-ai gândit că ai putea să ai o relaţie personală cu Dumnezeu, să stai şi să discuţi cu Dumnezeu, să te rogi Lui, să studiezi Biblia şi să comunici cu El, la fel cum comunică un tată cu fiul lui?
Romulus Voicu:
Nu. Nu ştiam că pot avea o relaţie cu Dumnezeu, aşa cum are un tată cu fiul său. Mă gândeam la Dumnezeu ca la Cineva care este acolo sus, în Cer, care nu are treabă cu noi şi care nu poate fi atins. Aşa că îmi trăiam viaţa după pofta inimii, cum doream. Am vrut să iau „totul” de la viaţă.
Reporter:
Ce era acest „totul” pe care-l voiai de la viaţă?
Romulus Voicu:
Doream să fiu fericit. Căutam plăcere în orice şi oriunde: băutură, femei, fumat. Ştiam să cânt bine şi cântam la nunţi. Îmi plăcea să fiu în centrul atenţiei, să cânt, să dansez. Am avut tot ceea ce caută tinerii, toată atenţia celorlalţi.
Am trăit din plin, nu m-am dat înapoi de la nimic şi am făcut toate păcatele care se pot face.
Reporter:
În aceste condiţii – erai iubit de părinţii tăi, Dumnezeu ţi-a dăruit o voce deosebită, cântai şi erai în centrul atenţiei – erai împlinit? Erai fericit în adâncul sufletului tău?
Romulus Voicu:
Nu, nicidecum. Dincolo de toate acestea, ştiam că îmi lipseşte ceva. Eram tot timpul în căutare. Omul este într-o continuă căutare şi toţi căutăm acel CEVA.
Ştiu că cei care nu-L cunosc pe Isus Cristos sunt în continuă căutare. Dar următorul adevăr m-a izbit, şi anume cuvintele lui Isus Cristos: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Sunt cuvinte de Dumnezeu, nu de om. Şi Adevărul într-adevăr este El.
Bucuria de acum nu se compară cu bucuria pe care o aveam în lume. Este o bucurie diferită, o împlinire a sufletului. Dumnezeu este Creatorul nostru, suntem rodul gândirii şi al mâinilor Lui. El ştie ce să ne dea ca să fim fericiţi.
Reporter:
Dacă ai avea de ales între o viaţă plină de „lumini şi culoare” – spun „lumini”, nu Lumină, pentru că Lumina este Isus Cristos – o viaţă plină de strălucirea deşartă a acestei lumi, sau o viaţă simplă şi fără bucuriile acestei lumi, dar CU Isus Cristos, pe care ai alege-o?
Să nu mergi la petreceri destrăbălate, să nu minţi, să nu furi, să nu-ţi înşeli soţia, să nu, să nu, să nu… o grămadă de „nu”-uri, ci să te rogi lui Dumnezeu zilnic, să citeşti zilnic Biblia, să încerci să ai o relaţie bună cu oamenii şi cu Dumnezeu, să fii un om după voia lui Dumnezeu.
Romulus Voicu:
Eu m-am întors la Dumnezeu la 25 de ani. Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu am făcut-o mai devreme. Am pierdut 25 de ani în care am fost mort faţă de Dumnezeu.
De când L-am cunoscut pe Domnul Isus Cristos, trăiesc cu adevărat, pentru că Adevărul nu se compară cu nimic. Eu ştiu că Isus Cristos este Adevărul şi trăiesc pentru El şi pentru planul pe care Dumnezeu îl are cu mine.
Până nu Îl cunoşti pe El, totul este doar o căutare după CEVA. Nu aş mai alege niciodată o astfel de viaţă.
Reporter:
Probabil că ai mai fost invitat să cânţi la diferite ocazii. Ce au spus prietenii despre alegerea ta, despre faptul că nu mai cânţi spre slava şi gloria ta, ci cânţi DOAR spre slava şi gloria lui Dumnezeu?
Romulus Voicu:
Îmi plăcea să cânt pentru că aduceam bucurie oamenilor şi îi făceam să se simtă bine şi asta mă făcea şi pe mine să mă simt bine. Bineînţeles că aceste chefuri…
Reporter:
…trebuiau udate… J
Romulus Voicu:
…toată lumea trebuia să bea ceva, să fumeze, să facă şi alte lucruri… Prietenii mei au fost supăraţi că eu nu mai cânt pentru lume, ci cânt doar pentru Dumnezeu. Dar Dumnezeu mi-a dat alţi prieteni, mult mai mulţi.
Multe rude şi prieteni de-ai mei nu au înţeles ce am făcut şi s-au depărtat de mine. Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să le deschidă ochii inimii şi să vadă Adevărul pe care-L caută fiecare. Sper că într-o zi Îl vor găsi şi Îl vor cunoaşte şi ei pe Cristos.
Reporter:
Cum a fost ziua când tu personal te-ai hotărât să-ţi dedici viaţa lui Dumnezeu?
Romulus Voicu:
A fost ziua în care m-am născut din nou, ziua în care mi s-a umplut pieptul de bucurie, după ce i-am mărturisit Domnului păcatele şi L-am rugat să mă ierte. Parcă pluteam, parcă nu mai aveam greutate. Mă simţeam uşor şi liber.
Acest sentiment nu m-a mai părăsit. Până atunci simţeam greutatea păcatelor mele şi ştiam că ceea ce fac nu este bine înaintea lui Dumnezeu. Din acea zi Dumnezeu mi-a luat povara de pe suflet.
Undeva, în inima mea, ştiam că omul trebuie să se pocăiască într-o zi, dar nu voiam să fac acest lucru.
Reporter:
În ziua când te naşti din nou înţelegi că multe dintre valorile lumii contravin valorilor lui Dumnezeu şi atunci alegi să respecţi valorile lui Dumnezeu.
Înţelegi că viaţa şi gândirea acestei lumi sunt greşite, dacă nu le raportezi la Dumnezeu.
Vorbind despre naşterea din nou, este ca atunci când într-o familie se naşte un copil, iar părinţii îi dau un nume. Este un verset în Apocalipsa, care spune că fiecare dintre noi vom primi un NUME NOU atunci când vom sta înaintea lui Dumnezeu. Un alt nume, diferit de cel temporar pe care ni l-au dat părinţii noştri pe pământ. În cer toate lucrurile vor fi noi, inclusiv numele nostru, iar naşterea din nou este primul nostru pas pe drumul către cer.
Romulus Voicu:
Când am realizat că sunt păcătos, am dorit să-L cunosc pe Dumnezeu. Cea mai mare problemă a noastră este să recunoaştem că suntem păcătoşi.
Domnul Isus spune: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi”. Dacă nu recunoaştem că suntem bolnavi – şi atâta timp cât trăim în păcat suntem bolnavi din punct de vedere spiritual – Dumnezeu nu ne vindecă.
Eu sunt vindecat, la fel ca orbul care spune: „Eram orb şi acum văd”. Am bucuria pe care a avut-o ologul care a stat 38 de ani pe pat, fără să se poată bucura de viaţă, şi care a fost vindecat de Cristos. Aşa sunt şi eu acum: bucuros.
Reporter:
Tu vezi acum pentru că Domnul Isus Cristos s-a atins de ochii minţii tale, de ochii inimii şi ai sufletului tău şi ai început să vezi adevăratele valori, ai început să vezi bucuria pe care doar Dumnezeu o poate da, fericirea care se găseşte DOAR în Domnul Isus şi pe care El a dat-o şi familiei tale.
Romulus Voicu:
Suntem o familie fericită. Suntem căsătoriţi dinainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi acum împreună Îl cunoaştem şi Îi slujim Lui. Nu este fericire mai mare decât să-L ai pe Dumnezeu în familia ta şi să domnească Isus Cristos în familia ta. Împreună cu soţia mea Îi mulţumim în fiecare zi lui Dumnezeu că L-am cunoscut.
Reporter:
Printre cititorii noştri s-ar putea să fie oameni care mâine au înfăţişare la procesul de divorţ, alţii care nu mai ştiu cum să-şi echilibreze familia sau alţii care doresc să poată spune şi ei, ca şi tine, că au o familie fericită. Care este secretul unei familii fericite?
Romulus Voicu:
Familia fericită este doar în Dumnezeu. Dacă cineva doreşte să aibă o familie fericită, să-şi încredinţeze viaţa şi familia în mâna lui Dumnezeu, iar El rezolvă toate lucrurile. Secretul este credinţa în Isus Cristos, care este Fiul lui Dumnezeu şi care ne iubeşte pe toţi cu o dragoste nemăsurată. Indiferent dacă ai sau nu familie, în orice situaţie ai fi, poţi fi fericit. Secretul este să-L ai pe Isus Cristos.
Reporter:
După ce te-ai întors la Dumnezeu în mod real, cu adevărat, din adâncul sufletului, cu toată inima şi cu toată fiinţa ta, au mai fost evenimente dificile în viaţa ta?
Romulus Voicu:
Cu banii de la nuntă am cumpărat o casă de la naşul nostru. Dar el nu ne-a făcut actele pe ea, apoi a girat cu casa respectivă un împrumut pe care nu l-a mai putut achita şi a trebuit să ieşim din casă pentru că banca vânduse casa.
După ce L-am cunoscut pe Dumnezeu, m-am dus împreună cu soţia la el şi i-am spus că Dumnezeu ne-a iertat pe noi şi la fel vrem şi noi să-l iertăm pe el şi vrem să avem în continuare o relaţie aşa cum am avut înainte, fără nici un resentiment. Asta am înţeles noi că trebuie să facem: să iertăm aşa cum ne-a iertat şi Dumnezeu pe noi.
Nu i-a venit să creadă, a fost şocat, dar după aceea a continuat să se comporte la fel ca înainte. Însă noi am lăsat în mâna lui Dumnezeu toate lucrurile.
Mă bucur că Dumnezeu mi-a dat puterea să-l iert pe acel om din toată inima, fără nici un resentiment. Aceasta mi-a adus pace şi linişte în suflet şi aş sfătui pe oricine are un resentiment faţă de cineva, să-L dea Domnului şi să ierte, pentru că un resentiment nu ne aduce nimic bun, ci ne mănâncă şi ne macină.
Reporter:
Când nu iertăm pe cineva, îl cărăm ca o povară pe sufletul nostru. Poate cel care ne-a greşit nu suferă deloc, ci tot noi înşine suferim cumplit în inima noastră.
Biblia ne învaţă să-i iertăm pe cei care ne greşesc, pentru că şi noi am fost iertaţi. Iertaţi, chiar dacă aveţi dreptate! Renunţaţi la dreptul vostru de a avea dreptate şi arătaţi dragoste. Şi spuneţi-i celui vinovat că l-aţi iertat.
Ioan Ciobotă, RVE
