Mă gândesc la Dumnezeu ca la un părinte care mă cunoaşte, care îmi cunoaşte defectele şi calităţile şi care-mi doreşte numai binele.
Dumnezeu mă iubeşte foarte mult şi pot să vin întotdeauna la El cu orice problemă.
Christa a absolvit Facultatea de Informatică. Dacă în timpul liceului era atee şi avea o concepţie foarte liberă despre viaţă, în timpul facultăţii concepţia ei a devenit cu totul alta.
Christa Lovaşi:
La un moment dat am început să-mi pun întrebări legate de existenţa lui Dumnezeu şi de felul cum a apărut viaţa pe pământ, dar nu am găsit răspunsurile dorite.
Datorită faptului că în şcoală am fost îndoctrinaţi cu Teoria evoluţiei, care ni se prezenta ca fiind foarte plauzibilă şi foarte logică, am început să o accept şi am început să-L exclud pe Dumnezeu din viaţa mea. Chiar dacă mergeam la biserică, mergeam doar din obişnuinţă.
La facultate am avut o discuţie cu un prieten şi i-am pus toate întrebările care mă nelinişteau şi mă frământau. Culmea a fost că a avut răspuns la ele. Atunci am început să mă gândesc că poate am greşit când am acceptat Teoria evoluţiei – că am evoluat din maimuţă.
Am început să studiez şi să citesc. Treptat-treptat am realizat că Dumnezeu există şi că El e viu şi puternic.
Reporter:
Cum ai găsit linişte în faţa întrebărilor tale?
Christa Lovaşi:
Cartea care m-a convins pe mine a fost Creştinismul redus la esenţe, de C.S.Lewis. M-a convins că Isus Cristos a fost un personaj istoric, ceea ce până atunci eu nu credeam – efectiv nu credeam că Isus Cristos a existat. Dar nici n-a fost nimeni care să-mi spună că există dovezi şi documente istorice, care atestă faptul că El a trăit pe pământ.
Apoi am mai aflat că El este Dumnezeu. În cartea respectivă erau prezentate 3 alternative, şi anume că Isus Cristos s-ar putea să fi fost:
1. mincinos şi înşelător (ştia că El nu este Dumnezeu, dar minţea);
2. nebun (se credea Dumnezeu, dar nu era);
3. era într-adevăr Dumnezeu.
Singura alternativă care mi s-a părut plauzibilă şi care le exclude pe celelalte două este că Isus Cristos este într-adevăr Dumnezeu, aşa cum a pretins şi El.
Am început să citesc Biblia singură, gândindu-mă că este o carte ca oricare alta. După ce am devenit creştină, am intrat într-un grup de studiu biblic cu nişte prietene. Astfel am crescut foarte mult în credinţa în Dumnezeu. Am studiat metodic şi sistematic, începând de la lucrurile simple, de bază, până la cele profunde.
Reporter:
Care a fost momentul întoarcerii tale la Dumnezeu?
Christa Lovaşi:
Pasul decisiv a fost când am început să mă conving de faptul că Dumnezeu există.
Citisem deja Evangheliile, aflasem mai multe despre Isus Cristos, despre mântuirea prin El, despre faptul că prin moartea Lui noi putem avea acces la Dumnezeu, dar trebuie ca noi să decidem acest lucru. La un concert de Crăciun am ascultat o predică, şi aceasta m-a mişcat foarte mult.
Reporter:
Care era subiectul acelei predici?
Christa Lovaşi:
Era vorba despre Isus Cristos şi despre diavolul, care nu pierde nici o ocazie să ne „înţepe” şi găseşte întotdeauna o portiţă deschisă ca să ne necăjească.
Atunci predicatorul a întrebat: „Cine vrea să-şi predea viaţa lui Dumnezeu, ca să fie salvat de El?”. Eu m-am gândit: „Acum a venit momentul!”, dar parcă ceva îmi spunea: „N-o face încă! Lasă că mai ai timp! Ştii că o să mai fie şi alte ocazii! De ce chiar acum?”.
Ceva mă îndemna să n-o fac şi a fost o luptă în mine. Dar, până la urmă, Dumnezeu a câştigat şi m-am predat Lui.
Reporter:
Cum ai fost educată în privinţa existenţei lui Dumnezeu, a divinităţii lui Isus Cristos, a creştinismului?
Christa Lovaşi:
Chiar dacă mergeam la biserică de mic copil, când am devenit adolescentă aveam nevoie de altfel de explicaţii, nu cele de genul: „Trebuie să mergi la biserică. Dumnezeu există! Cristos există!”. Eu aveam nevoie de dovezi clare.
Reporter:
Este foarte bine să fii convinsă de ceea ce crezi. Pe vremea comunismului era răspândită ideea că în Biblie scrie: „Crede şi nu cerceta!” – ceea ce e cu totul fals! Din contră, Biblia spune: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun!”, adică să fim oameni raţionali. Biblia nu ne cere nicidecum să fim iraţionali.
Care erau relaţiile tale cu familia şi cu prietenii, înainte de a-L cunoaşte în mod personal pe Dumnezeu?
Christa Lovaşi:
Simţeam un gol imens în viaţa mea, mai ales când eram la liceu. Cu toate că aveam prieteni şi mă înţelegeam bine cu colegii, ajunsesem totuşi o fiinţă destul de egoistă, centrată mai mult pe mine şi mai puţin pe ceilalţi.
După ce am devenit creştină, mi-am schimbat felul de a gândi şi priorităţile. Am observat că nu-mi mai plăcea să frecventez locurile pe care le frecventam înainte. Dacă înainte credeam că acele locuri mă împlinesc, mi-am dat seama că nu era adevărat – nu eram împlinită acolo.
Înainte, mergeam la câte un chef sau la o petrecere şi mă simţeam bine uneori, dar după ce veneam acasă aveam senzaţia că iarăşi am pierdut vremea aiurea şi că ar fi fost mai bine să dorm sau să citesc o carte decât să mă duc acolo.
După ce am devenit creştină, am simţit că locul meu nu mai este acolo şi că eu, de fapt, n-am ce căuta acolo. Aşa simţeam eu, aşa percepeam eu lucrul acesta.
Reporter:
Ţi-a sugerat cineva să ai această atitudine?
Christa Lovaşi:
Nu! Prietenii mei îmi spuneau: „Ce se întâmplă cu tine? Înainte veneai cu noi, dar acum nu mai ai chef să vii”. Le-am spus: „Nu cred că locul meu mai este aici”.
Cu familia relaţiile erau bune, nu aveam disensiuni cu ei, poate şi datorită faptului că eu nu sunt o fire certăreaţă.
Reporter:
Cum a fost relaţia ta cu Dumnezeu, după ce ai înţeles că El este într-adevăr viu şi că poţi să comunici cu El?
Christa Lovaşi:
Am realizat că tot sistemul meu de gândire se duce la fund, se prăbuşeşte. În primul rând L-am recunoscut pe Dumnezeu, I-am recunoscut poziţia şi autoritatea.
L-am recunoscut ca Dumnezeu adevărat, Creator al Universului şi Creatorul meu. Am înţeles că eu sunt creaţia Lui şi am ales să ascult de El.
Mi-am cultivat relaţia cu El prin faptul că am început să citesc Biblia, Cuvântul Lui, şi am început să aflu ce are El să îmi spună, ce îndemnuri şi principii de viaţă îmi dă.
Reporter:
Ce ai aflat deosebit din Biblie? Dă-ne un exemplu.
Christa Lovaşi:
În primul rând că trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu şi după aceea să-mi iubesc aproapele ca pe mine însămi. La acest capitol eram deficitară. Nu pot să spun că înainte îi uram pe ceilalţi, dar nu-mi păsa de ei.
Încet-încet, am văzut dragostea noilor mei prieteni creştini, pentru că am intrat într-un cerc de prieteni care m-au impresionat prin dragostea lor şi prin faptul că se ocupau de mine, ceea ce nu mi se mai întâmplase înainte.
Văzându-i pe ei, m-am transformat şi eu. Aş vrea să cresc cât mai mult în credinţa în Dumnezeu şi în acelaşi timp să-i ajut şi pe alţii să facă acest lucru.
Reporter:
Ce reprezintă acum Dumnezeu pentru tine? Cum Îl percepi pe Dumnezeu?
Christa Lovaşi:
Mă gândesc la Dumnezeu ca la un părinte care mă cunoaşte, care îmi cunoaşte defectele şi calităţile şi care-mi doreşte numai binele, care mă iubeşte foarte mult şi la care pot să vin întotdeauna cu orice problemă.
Asta nu dintr-un fel de datorie, ci mă gândesc că dacă avem o relaţie personală cu Dumnezeu trebuie să-L şi cunoaştem. Şi Îl cunoaştem petrecând timp cu El, ca şi cu un prieten. Nu poţi să-L cunoşti dacă nu petreci timp cu el.
Aş vrea să le spun cititorilor că Dumnezeu este credincios, ne ascultă toate problemele şi ne răspunde la rugăciuni. Bineînţeles, dacă cerem după voia Lui.
Aş vrea să citez un verset din profetul Isaia, capitolul 41:10, care mie îmi place foarte mult şi care este o încurajare pentru mine întotdeauna când mă simt descurajată: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare”.
Ioan Ciobotă, RVE
