Incotro fuge in graba-i nebuna? Unde se grabeste intr-un asemenea hal sa nu ne dea timp de ragaz? Sa nu ne dea un strop de tihna? De ce bate ceasul… tic… tac… si inca o picatura de plaoie se prelinge pe geamul sufletului tau… si stai asa … privind ploaia gri… poate ploua inauntru si afara… sau poate afara e soare! „Unde merge?” strigi cu ultima picatura de speranta ramasa intr-un colt al sufletului tau? De ce pierdem lucruri pe lume? De ce suntem sortiti esecului? De ce oricat de mult ai incerca e cineva care sa fie mai bun ca tine? De ce trebuie sa renuntam la prieteni, oameni iubiti si familie pentru a merge mai departe?
De ce? Pentruca omul e calator. Timpul nu merge, timpul sta! Omul se grabeste prin viata, el goneste in valtoarea sa nebuna, dupa himera unei picaturi de fericire varsata din pocalul desertaciunii, dupa un strop de apreciere, un stropde faima, un strop de putere. Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut. Lauda ingamfa. Minciuna aduce nesiguranta! Rautatea distruge. Omul fuge si uita sa se bucure de viata. Singura sa bucurie e sa aiba mai mult decat cel peste al carui gard priveste, dar are prea multe garduri pentru a fi mai bun decat toti, si atunci cand crede ca a ajuns in varful muntelui, descopera ca exista un alt varf un un alt multe mai inalt, si ca totul a fost o himera! Totul e desertaciune si goana dupa vant.
Si atunci pentru ce? Pentruca un strop de fericire in pocalul vietii mele, nu va fi cel care va schimba lumea, ci va fi cel care va schimba perspectiva asupra lumii. Pentruca lumea pe care o vad eu, este lumea mea, iar lumea pe care o vezi tu, este lumea ta!
Incotro atunci? Directia, este cea pe care o aleg! Am ratiune, emotii, imaginatie, procese cognitive, senzoriale si afective. Am imaginatie, gandire si motivatie. Directia e cea pe care o aleg. Eu. Cea pe care vreau sa merg. Cea pe care vreau sa fiu mai buna, nu, nu ca ei, ci mai buna ca mine, mai buna ca mine in fiecare zi. Cea in care ma uit peste gard doar pentru a aprecia gradina vecinului. Cea in care puterea nu este nimic si lipsa de putere nu este nimic. In care toti sunt ceea ce sunt si muncesc pentru a fi mai mult, nu pentruca nu sunt multumiti, ci pentruca e distractiv sa muncesti, e placut sa ai rezultate bune si te simti implinit atunci cand te intreci pe tine. Pentruca e lumea mea. Lumea pe care o creez in jurul meu. Lumea pecare aleg eu sa o vad!
Adevarul? Omul e pervers, egoist si ipocrit. Caracterul omului e suficient de pervertit pentru a face orice lucru(da, absolut orice lucru fara a avea pic de constiinta).
Si atunci? Pazeste-ti inima mai mult decat orice caci din ea ies izvoarele vietii. Singura inima pe care o ai este cea cu care gandesti si cea cu care simti. Iubesti ceea ce alegi sa iubesti si iti place ceea ce alegi sa iti placa.
Concluzia? Traieste nelimitat, creaza-ti o lume a ta in care cerul e mereu senin, in care nu situatiile iti fac viata, ci viata face situatiile! Pentruca viata nu e un amalgam de evenimente care sa iti influenteze existenta, ci e o existenta care sa influenteze evenimentele si sa faca o sarbatoare din cele mai triste si sa culeaga invatatura din cele tragice.Viaţa e a ta.Trăieşte-o inteligent.(înţelept)
